“Wir können in die Europäische Union kein Land aufnehmen, das im Krieg ist. Der Krieg muss aufhören.” („Nu putem primi în Uniunea Europeană o țară care este în război. Războiul trebuie să înceteze.”), cancelarul Merz, 27 aprilie 2026, Carolus-Magnus-Gymnasiums, Marsberg (DPA, Reuters, Euronews)
Asta e o știre care trece pe sub radarul mass-media din România, mai ceva ca o dronă rusească pe sub radarele românești. Cancelarul Germaniei a anunțat data la care se poate produce aderarea Ucrainei la UE: după încheierea războiului. Alte chestii spuse de cancelarul Germaniei:
- "Selenskyj hatte die Idee, der EU am 1. Januar 2027 beizutreten. Das wird nicht gehen. Auch der 1. Januar 2028 ist nicht realistisch.“ („Zelenski a avut ideea ca Ucraina să adere la UE la 1 ianuarie 2027. Acest lucru nu va fi posibil. Nici 1 ianuarie 2028 nu este realist.”)
- "Irgendwann wird die Ukraine ein Waffenstillstandsabkommen unterzeichnen. Irgendwann, hoffentlich, einen Friedensvertrag mit Russland. Dann kann es sein, dass ein Teil des ukrainischen Territoriums nicht mehr ukrainisch ist." („La un moment dat, Ucraina va semna un acord de încetare a focului. La un moment dat, sperăm, un tratat de pace cu Rusia. Atunci este posibil ca o parte din teritoriul ucrainean să nu mai fie ucraineană.”)
Trecem peste faptul că Merz habar nu are cât riscă vorbind de negocierea unui tratat de pace cu Rusia sau despre cedarea de teritorii ucrainene, dacă îl află presa, experții și influencerii de la București și Chișinău îl spulberă, am avut miniștri care au zburat din post pentru că au spus că războiul din Ucraina se va încheia prin negocieri. Dar merită reținută poziția Berlinului: încheierea unei păci în Ucraina s-ar putea să includă cedarea de teritorii, iar încheierea păcii este precondiție pentru aderare. Altfel spus: dacă Ucraina vrea să adere la UE s-ar putea să fie silită să accepte pierderi teritoriale. Merz mai zice așa despre un eventual referendum în Ucraina pentru cedarea de teritorii: "Dann muss er dem Volk gleichzeitig sagen: 'Ich habe euch den Weg nach Europa geöffnet'" („Atunci [Zelensky] trebuie în același timp să le spună oamenilor: «V-am deschis calea către Europa».”
Dar stați, că asta nu e tot, Merz mai are ceva de spus: “Zweitens: Die Ukraine muss alle Bedingungen erfüllen, zum Beispiel Rechtsstaatlichkeit. Auch das Thema Korruption, das ist besser geworden, aber ist noch nicht gut genug.” („În al doilea rând: Ucraina trebuie să îndeplinească toate condițiile, de exemplu statul de drept. Și tema corupției - situația s-a îmbunătățit, dar încă nu este suficient de bună.”)
Recapitulăm. Aderarea Ucrainei la UE se va produce după încheierea războiului, va fi nevoie de un tratat de pace și un referendum care să accepte cedarea de teritorii, vor trebui îndeplinite toate condițiile de aderare stabilite prin criteriile de la Copenhaga.
Precizările lui Merz vin după întâlnirea informală a șefilor de stat UE din Cipru (23-24 aprilie), nici nu știu dacă a fost cineva de la noi pe-acolo, nu ne mai ostenim să aflăm asta, oricum nu contează. Ideea este că i s-a oferit la acest consiliu Ucrainei posibilitatea unui statut de observator în cadrul UE până la îndeplinirea condițiilor de mai sus, în paralel deschiderea capitolelor de negociere. Zelensky a refuzat poziția de „membru simbolic” în UE, insistă pe calitatea de membru deplin din 2027.
Așaa... - acum parcă altfel se vede vizita Maiei Sandu la Kiev din 26 aprilie, nu-i așa? Motivul public al vizitei este ceva cu Cernobîl, protejarea păcii în Europa etc, dar parcă mai urgentă pare nevoia unei întâlniri cu Zelensky în care să discute chestiunea aderării la UE. Propunerea de la Bruxelles sună cam așa: deschiderea capitolelor de negociere și obținerea unui statut de „membru simbolic/ observator” cât mai repede posibil, statutul de membru deplin mai încolo, după încheierea războiului. Zelensky a refuzat deja propunerea asta (dar se mai gândește el), Maia Sandu are nevoie să accepte propunerea asta. Să nu uităm că Ucraina și Republica Moldova sunt la pachet în procesul ăsta de extindere.
Apoi să ne amintim de programul electoral al PAS de anul trecut cu promisiunea „Semnarea tratatului de aderare la UE până în 2028, înainte de finalul celui de-al doilea mandat al președintei Maia Sandu”. Sau de prima ședință a noului Parlament din 22 octombrie 2025, când Maia Sandu le-a cerut noilor deputați să mențină pacea și să pregătească R. Moldova pentru semnarea, în 2028, a Tratatului de aderare la UE.
Între timp, pe 26 aprilie în Ziarul de Gardă de la Chișinău a apărut o sinteză cu opiniile experților care au toți aceeași părere: Republica Moldova poate să semneze tratatul de aderare la UE în 2028-2030. (Unanimitatea asta de opinii îmi amintește de tânărul tovarăș comsomolist care, întrebat de partid ce părere are pe ceva chestiune marxist-leninistă, răspunde: „Tovarăși, cum să vă spun eu… eu am o părere, dar vă zic sincer: nu sunt de acord cu ea!”) Trebuie să observăm împingerea promisiunii de la 2028 ferm, înainte de încheierea mandatului Maiei Sandu, la un orizont neclar, așa… 2028-2030. Din păcate cancelarul Merz nu a citit opiniile experților din Ziarul de Gardă și așa a ajuns să spună ce a spus.