"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Străzile sunt presărate cu trupuri neînsuflețite pe care localnicii nu reușesc să le mai îngroape pentru că rușii bombardează continuu. Un fum dens plutește peste ruinele încă fumegând ale blocurilor, iar puținii oameni care se mai încumetă să iasă din adăposturi par mai degrabă fantome. Sunt speriați, flămânzi, nespălați. Vorbesc precipitat. Imploră să fie salvați, dar situația lor pare momentan imposibil de rezolvat. Trupele ruse care, din 2 martie, au încercuit orașul nu vor să slăbească presiunea pusă pe localitate și implicit pe batalionul Azov, principala forță ucraineană care luptă în regiune.
„Nu a mai rămas nimic viu acolo”, spune, într-un reportaj, o profesoară de muzică din Mariupol ajunsă în Vama Siret.
„15 zile am stat sub bombe. Copiii sunt foarte speriați. La fiecare zgomot încep să tremure. Rușii s-au comportat oribil cu noi”, li se confesează ea reporterilor români.
Și președintele ucrainean Volodimir Zelenski a vorbit, marți, despre Mariupol ca despre un oraș-ruină. „Este distrus complet. Morții rămân acolo unde a lovit bomba, pe străzi sau în propriile locuințe distruse de rachete”, le-a spus el parlamentarilor italieni.
În jur de 300.000 de localnici sunt în Mariupol, fără mâncare, medicamente, electricitate sau apă curentă.
80% dintre locuințele din oraș sunt distruse sau grav avariate, potrivit estimărilor locale.
Imagini surprinse din satelit relevă amploarea dezastrului, dar la sol situația e de film de groază.
Unele mașini lovite de bombardamente au încă în ele cadavrele pasagerilor. Sunt atât de strivite încât nimeni nu se încumetă să le scoată dintre fiarele contorsionate și să le îngroape. Trupurile de pe străzi sunt acoperite cu pături sau cearșafuri, dar uneori, de sub acoperământ, apare câte o mână înțepenită și carbonizată.
Se bombardează continuu de trei săptămâni, iar gropile comune nu pot fi săpate în ritmul în care se moare.
Drama cumplită a orașului a fost surprinsă de ultimii doi jurnaliști care au părăsit Mariupolul – Evgheni Maloletka și Mstislav Chernov, de la Associated Press. Multe din imaginile de acolo sunt prea șocante pentru a fi publicate, spun alți jurnaliști care le-au văzut. Reportajul lor poate fi vizionat AICI. Iar AICI, Human Rights Watch face o descriere detaliată a condițiilor înfiorătoare în care se trăiește acolo.
O altă refugiată, Victoria, citată de Daily Mail, spune că Mariupolul e iadul pe pământ. „Trei copii au murit de sete, deshidratați. Orașul meu este complet distrus. Niciun cunoscut de-al meu, rude sau prieteni, nu mai are casă. Toate locuințele au fost distruse, iar bombardamentele continua”, afirmă Victoria, 27 de ani.
Cele mai recente estimări indică faptul că în Mariupol se mai află în acest moment în jur de 300.000 de persoane, doar un sfert dintre localnici reușind să fugă înainte ca bombardamentele să se întețească. Un ultim convoi, format din 8000 de persoane, ar fi fost reușit luni să părăsească orașul, precizează vicepremierul ucrainean Irina Vereshchuk.
De pe canalul de Telegram „Mariupol Now” am descărcat câteva imagini care surprind situația din ultimele zile. Le-am evitat totuși pe cele mai dure.
De ce este atât de important Mariupolul pentru ruși
Orașul de la Marea Azov se află la mai puțin de 50 km de granița rusă
Generalul britanic Richard Barrons a declarat la BBC că Mariupol este foarte important pentru ruși, fiindcă le-ar permite să realizeze o legătură continuă pe uscat (land bridge) între vestul Rusiei (provincia Rostov pe Don) și Crimeea (teritoriul anexat în 2014 de Rusia). Mariupol ar fi începutul acestui coridor de 300 km lungime.
Mariupol și Berdiansk sunt cele mai mari porturi din acea regiune și Rusia le vrea și pentru importanța lor economică.
Pentru Rusia, victoria în Mariupol ar fi un mare succes strategic, mai ales că rușii nu au cucerit nici Kievul și nici Harkiv-ul, orașe pe care, în mod nejustificat, credeau că le vor ocupa în câteva zile.
Mariupol este, alături de Harkiv, Sumî și Cernihiv, unul dintre orașele importante care au fost lovite cel mai tare de forțele rusă de la debutul invaziei.
