Moarte și demnitate în Banatul Montan. Cum au fost vânați și zdrobiți frații Duicu, partizanii care băgaseră spaima în comuniști

Pagina de Facebook Rezistența Anticomunistă din Banat publică un fragment din studiul scriitorului și jurnalistului Constantin Mărăscu, ”Sfinți fără aureolă” (Editura Eubeea, Timișoara, 2020), pasajul referindu-se la uriașa dramă a familiei Duicu, zdrobită în totalitate de Securitatea genocidară după o îndelungată rezistență în munți, înainte și după moartea eroică a colonelului martir Ion Uță, erou decorat al Armatei Regale. 

Podul.ro vă prezintă fragmentul amintit: 

”Familia Duicu a fost o familie greu încercată: mama celor patru frați, Petria Duicu, a făcut închisoare pentru că le-a dat haine de iarnă fiilor ei refugiați în pădure, fiul cel mare, Ion Duicu (treizeci și doi de ani), conducător al grupului de partizani, a fost ucis în luptă în 30 ianuarie 1950, Nistor Duicu (treizeci și unu de ani), ucis în luptă în 28 august 1952, Petru Duicu (douăzeci și doi de ani), arestat pentru constituire de bandă, condamnat la moarte în primă instanță și, după recurs, i s-a comutat pedeapsa la douăzeci și cinci de ani de muncă silnică, Samuilă Duicu, condamnat la trei ani și patru luni de închisoare pentru că a fost curier al grupului Uţă și pentru că nu și-a denunțat frații. 

Petru Duicu a mai fost condamnat în anul 1950 la alți douăzeci de ani de închisoare pentru tentativă de omor, plus încă zece ani în același dosar, plus încă doi ani și patru luni, plus încă un an pentru alte fapte în închisoare. Instanța a calculat că, potrivit fișei matricole penale, Duicu Petru va sta în închisoare până în anul 2008. El a fost eliberat în 1964, când au fost amnistiate mai multe fapte”.