Problema cu securiștii

de ieri și cu urmașii lor de azi nu rezidă în averile făcute pe seama informațiilor, în furtul startului din economie liberă, imediat după Decembrie 1989. La urma urmelor, orice grup încearcă să își asigure privilegiile, să își conserve cel puțin, dacă nu să își sporească influența. 

Problema fundamentală rezidă în mentalitatea acestor oameni: sunt deasupra tuturor, nu dau socoteală, sunt ca și cum nu ar fi, dar determină modul cum existăm noi, nonsecuriștii. 

Că serviciile secrete au fost, sunt și o să fie multă vreme o lume aparte, asta este cunoscut cel puțin din filme. În contextul nostru, cei care au apărat sistemul comunist, care pe final au transformat cuplul Ceaușescu în garanție de putere și la urma de tot în monedă de schimb, nu pot fi credibili. 

Eu nu îi condamn pentru ceea ce au fost – instrumente emancipate ale dictaturii proletariatului –, ci mai ales pentru că vor să ne facă să credem că putem trăi libertatea așa cum o înțeleg ei, adică prost, incomplet, netransparent, cu spaime și sferturi de măsuri. Nu definiția totalitarismului ne separă, ci definiția democrației. 

Despre asta este vorba!