Câteva gânduri despre tancurile occidentale pentru Ucraina

Dintr-o analiză a unui expert român în tancuri am aflat că aceste minunate mașinării au armură și trag cu obuze. Cam pe aici e nivelul expertizei în jurnalismul românesc, undeva între tunuri de artilerie howitzer și pistoale mitralieră cu cadență de ambreiaj. Noroc că s-a scos din armata română linia de miră, un concept comunist de pe vremea Pactului de la Varșovia, noi suntem acum în NATO și nu mai avem nevoie de linii de miră. Așa că m-am apucat să citesc articole din presa occidentală și iată ce am aflat.

Britanicii sunt îngrijorați că tancurile Challenger pe care le vor trimite în Ucraina s-ar putea să cadă în mâinile rușilor. Unul din subiectele de negociere aprigă Londra-Kiev este recuperarea cu orice preț a tancurilor Challenger blocate pe câmpul de luptă, una din propuneri ar fi ca aceste tancuri să fie operate în Ucraina de „contractori civili” britanici (a se citi militari britanici care-și petrec zilele libere în lunca Donului liniștit). Mulți băieți de la Londra nu sunt foarte încântați de perspectiva ca rușii să afle la prima mână foarte multe detalii despre tancurile lor.

Apoi vine Washington Post și scrie că americanii au promis tancuri Abrams doar ca să-l facă pe Scholz să deblocheze tancurile germane Leopard, dar nu este foarte clar cât de repede vor ajunge tancurile americane în Ucraina – asta dacă vor ajunge. Bine, nici Scholz nu a căzut ieri din cireș, s-ar putea să pună din nou condiții, ceva de genul Leopardurile germane intră în Ucraina „șold la șold” cu Abrams-urile și Challenger-urile, cum ar traduce un ziarist român. Vedem ce va fi să fie.