EXCLUSIV: Tinerii uciși de Securitate la Isverna, în Munții Mehedințiului. Cum au fost vânduți și împușcați doi elevi și un student lipsiți de orice vină. Cronica unor crime monstruoase


EXCLUSIV: Tinerii uciși de Securitate la Isverna, în Munții Mehedințiului. Cum au fost vânduți și împușcați doi elevi și un student lipsiți de orice vină. Cronica unor crime monstruoase

La sfârșitul lunii martie 1949, doi elevi și un student încearcă să ajungă la partizanii anticomuniști din zona Mehedințiului și a Banatului, pentru a li se alătura cu arma în mână. Provin din familii terorizate și distruse de comuniști. E vorba despre doi frați și un prieten – Eugen și Ion ”Nelu” Bocârnea, respectiv Gheorghe Eftimiu. Ultimii doi sunt elevi în clasa a VIII-a ai Liceului ”Traian” din Drobeta-Turnu Severin, sunt încă niște copii. 

Necunoscând muntele, cei trei se rătăcesc, într-un târziu ajungând la casa izolată a unui om de-al locului, un anume Pătruț Pîrvănel, care îi primește în locuință și-i minte, zâmbitor, că îi va ajuta să ajungă la partizanii supraviețuitori din gruparea colonelului Ion Uță, însă individul va anunța Securitatea. Atrași într-o ambuscadă pe care nu o bănuiau, la 31 martie 1949, cei trei adolescenți au fost împușcați fără somație de securiști, deși nu reprezentau un pericol și ar fi putut fi arestați fără nici cea mai mică problemă. Eugen și Gheorghe au murit pe loc, împușcați în cap. Grav rănit, Nelu Bocârnea avea să moară în urma unei cumplite agonii. Vorbim despre niște crime monstruoase: cei trei nu fuseseră judecați și cu atât mai puțin condamnați la moarte. 

Într-un interviu-carte pe care mi l-a acordat anul trecut (”Nunta partizanului cu moartea”, volum în curs de finalizare), domnul Nicolae Ciurică – ultimul partizan în viață (foto sus / sursa: arhiva Podul.ro)– vorbește și despre copiii uciși fără pic de milă la Isverna, aceștia încercând să ajungă chiar la ortacii săi. În ceea ce-i privește pe securiști, Nicolae Ciurică mi-a atras atenția: ”Cu așa bestii ne luptam noi, să iei aminte la asta când îți povestesc despre trădătorii și turnătorii pedepsiți de gruparea Uță”.

În cele ce urmează vă prezint fragmentele din ”Nunta partizanului cu moartea” ce fac referire la uciderea celor trei copii de la Isverna: 

Răzvan Gheorghe: Nu demult s-au împlinit 73 de ani (acum 74 – n.m.) de la cele trei asasinate pe care Securitatea le-a săvârșit la Isverna, în Munții Mehedințiului. La sfârșitul lui martie 1949, frații Eugen și Ion ”Nelu” Bocârnea încearcă, împreună cu prietenul Gheorghe Eftimiu, să se alăture rămășițelor grupării Uță. Eugen era student în anul al III-lea la Facultatea de Medicină din București iar ceilalți doi erau elevi în clasa a VIII-a la Liceul Traian din Drobeta-Turnu Severin. Proveneau din familii lovite de comuniști. 

Fără să cunoască regiunea muntoasă, tinerii au ajuns în satul Prejna unde un om de-al locului i-a avertizat că deja erau luați la ochi de Securitate. Tot căutându-i pe partizani, fiind conștienți că dacă s-ar întoarce la casele lor ar fi arestați, băieții s-au rătăcit prin munți. Probabil că or fi răsuflat ușurați, într-un târziu, când au întrezărit o casă printre fagi. Nimeriseră la locuința unui sătean pe care-l chema Pătruț Pîrvănel. Acesta i-a încredințat că-i cunoștea bine pe ortaci și le-a promis că-i va duce la grupare, însă primul lucru pe care l-a făcut a fost să anunțe Securitatea. 

Nu peste mult timp, călăuziți de același Pătruț Pîrvănel, cei trei au fost conduși într-o ambuscadă. Se întâmpla la 31 martie 1949. Securiștii au tras în plin, fără somație. Eugen și Gheorghe au murit pe loc, împușcați în cap. Nelu Bocârnea a mai agonizat câteva ore până când s-a prăpădit. Vorbim despre niște crime monstruoase, e evident. Acești tineri nu fuseseră judecați și nici nu erau condamnați la moarte de vreo instanță. Domnule Ciurică, în martie ‘49 încă nu erați plecat în pădure, dar e clar că băieții ăștia îi căutau pe ortacii dumneavoastră. 

Nicolae Ciurică: Da, sărmanii băieți… la ortacii mei încercau să ajungă… Tare ne-am mai îndurerat când am auzit cum i-or omorât. Cu asta se ocupa Securitatea, cu execuții sumare. Vezi tu, ar fi putut să-i aresteze cu ușurință, să-i judece și să-i condamne pe viață, dacă-i considerau chiar așa de primejdioși, dar uite că nici nu s-au gândit la asta. Securiștii au preferat să facă o diversiune și să împuște în cap niște copii. Cu așa bestii ne luptam noi, să iei aminte la asta când îți povestesc despre trădătorii și turnătorii pedepsiți de gruparea Uță. 

(Fragmente din ”Nunta partizanului cu moartea”, volum în curs de finalizare)

Foto deschidere: basilica.ro

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.