După ce au clădit comunismul cărămidă cu cărămidă, tovarășele și tovarășii de nădejde Nina Cassian, Mihai Șora și Radu Cosașu au sfârșit ”disidenți” și ”victime ale comunismului”. Pentru că așa au nesimțirea să-i prezinte vechii lor prieteni direct interesați, dedicându-le osnale de tip ”Scînteia”

E de-a dreptul halucinant cum, îmbătrânind degradați de compromisuri, unii și alții au ajuns să-și prezinte prietenii staliniști și comunistoizi drept ”disidenți” și ”victime ale comunismului”. Bunăoară, cazul notoriului stalinist Mihai Șora, care iată că a ajuns, cu poză și tot tacâmul, pe site-ul Memorialului Sighet, fiindcă așa au vrut mușchii proprietarei Ana Blandiana, o apropiată a lui Șora. 

Cu staliniști și prolecultiști să vă faceți voi tablouri acasă și să vă învățați copiii să-i aplaude ca pe Ceașcă, dar jos labele direct interesate de pe eroii și martirii Rezistenței Anticomuniste! Oricât le veți ascunde trecutul în nisip, ca pisicile, lumea știe prea bine ce faceți, la fel cum prea bine știe și ce hram au purtat indivizii și individele în cauză. Precum Nina Casian, Mihai Șora sau Radu Cosașu. 

Istoric și jurnalist, George Damian comentează, pe Facebook, aceste situații puțin spus rușinoase: 

”Nina Cassian, Mihai Șora, Radu Cosașu și atâția alții ca ei. Tovarăși și tovarășe de nădejde, au clădit cărămidă cu cărămidă realismul socialist și au sfârșit ca dizidenți cu ‹statut iconic› cum se zice în limba pocită de azi, și-au îngropat trecutul ca pisicile în nisip, nu mai știe nimeni ce mizerii au făcut.

(Foto: Fortul 13 Jilava / sursa: arhiva Podul.ro)

Ăia care au murit prin închisori, împușcați în cap la o margine de drum sau în fața plutoanelor de execuție? Cum zice un tovarăș de nădejde contemporan: ‹niște căcați cu ochi care se băteau între ei pentru un blid de mâncare în plus›.

P.S. Citatul de la final îi aparține așa-zisului istoric Mădălin Hodor, angajat al CNSAS și al SRI, care i-a înjurat în repetate rânduri pe studenții torturați și uciși în cadrul așa-numitului Experiment Pitești.