"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În lupta pentru suveranitatea sa, Ucraina depinde de partenerii săi occidentali, fiecare dintre ei încercând să-și promoveze propriile interese pe fundalul evenimentelor în desfășurare.
Cele mai influente țări consideră că nu ar beneficia de pe urma prăbușirii federației ruse, sau de contextul unei înfrângeri usturătoare suferite de trupele ruse. În primul caz, va fi necesar să se reclădească ordinea mondială, pierzându-se în același timp stabilitatea pentru o anumită perioadă. Temerea cu pricina există în pofida faptului că în prezent țările europene lider precum Germania, Franța etc. riscă deja să piardă acest statut și să-l cedeze altor țări din cadrul UE.
De asemenea, Occidentul colectiv este îngrijorat cu privire la împărțirea armelor nucleare ca urmare a prăbușirii federației ruse. E o situație similară cu ceea ce s-a întâmplat în timpul prăbușirii URSS, de care Occidentul, într-o proporție semnificativă, nu era cu adevărat interesat. De aceea a fost concretizat Memorandumul de la Budapesta, conform căruia armele nucleare rămân într-o singură țară - federația rusă, și nu într-un număr de țări mici care tocmai și-au câștigat independența.
Prin urmare, revolta desfășurată în rusia de Prigojin la sfârșitul lunii iunie a acestui an a provocat un val de îngrijorare la nivel mondial. Din acest motiv, Ucraina nu dispune de suficiente arme și resurse pentru eliberarea rapidă a teritoriilor ocupate, respectiv pentru îndeplinirea sarcinii de a administra o înfrângere devastatoare rusiei. La urma urmei, acesta este motivul pentru care Ucraina amenință cu declanșarea unui val de indignare puternică în însăși rusia, cu slăbirea decisivă a conducerii politice actuale de la Kremlin, ceea ce, finalmente, poate duce la o lovitură de stat militară. Astfel, lumea va trebui să pășească într-o necunoscută totalmente de neînțeles.
Totodată, trebuie menționat că nu există o presiune economică excesivă exercitată asupra rusiei. Până la urmă, din pricina legăturilor comerciale puternice dezvoltate cu rusia, o serie de țări europene, precum Germania, Franța, Austria, Italia, Ungaria, Grecia (relațiile au la bază transportul petrolului rusesc cu petroliere), Cipru etc. suferă dificultăți economice. De ani de zile, rusia le-a întărit dependența de ea însăși. Mai mult, federația rusă a "cumpărat" loialitatea oficialilor de vârf ai lumii, de pildă oferindu-le posturi-cheie în cadrul Gazprom.
În cele din urmă, complementaritatea acestor factori a dus la un blocaj pozițional. Restricțiile sunt impuse federației ruse, dar nu într-o asemenea manieră încât să o "îngroape". Ucraina primește arme, dar la un nivel la care poate să se apere, nu să desfășoare acțiuni ofensive la scară largă.
Însă Ucraina nu va supraviețui războiului de uzură în curs. Iar pentru Occident va fi prea scump să aloce fonduri ani de zile. Prin urmare, putem observa în prezent o presiune semnificativă exercitată direct sau indirect asupra Ucrainei din aproape toate părțile în ceea ce privește desfășurarea unor negocieri cu rusia.
Pe 6 iulie, NBC a publicat informații despre negocierile secrete purtate de un grup de foști oficiali din sfera securității naționale din SUA și personalități apropiate Kremlinului. Discuțiile au avut menirea de a se pune bazele negocierilor pentru încheierea războiului din Ucraina.
În limbajul diplomatic, există o "diplomație neoficială", de culise, respectiv "diplomația celei de-a doua căi", care presupune o formă de interacțiune informală între persoane apropiate cercurilor guvernamentale, dar independente de acestea. În cazul acestei situații, apare și "diplomația căii 1.5", ceea ce înseamnă că actualii oficiali sunt implicați la, rândul lor, în discuții. În același timp, relațiile diplomatice oficiale la nivel înalt dintre Guvernul SUA și cel al rusiei în legătură cu Ucraina au fost nesemnificative.
Însă procesul de negocieri a început probabil odată cu sosirea ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, la New York, pe 24 aprilie, pentru a participa o reuniune a Consiliului de Securitate al ONU.
Este de remarcat faptul că, cu câteva zile mai devreme, fostul diplomat și președinte al Consiliului pentru Relații Externe, Richard Haas, și un expert în chestiuni ce țin de Europa, Charles Kupchan, au scris un articol lung pentru Foreign Affairs, revistă publicată de Consiliul pentru Relații Externe. Articolul subliniază ceea ce ei au descris drept un "plan de a trece de pe câmpul de luptă la masa negocierilor".
Tezele expuse în articolul referitor la așa-numitul plan de pace au fost apoi discutate în privat în cadrul unei întâlniri secrete avute cu rușii de mai mulți reprezentanți americani chiar în rusia, la sfârșitul lunii iunie.
Întâlnirea a fost condusă de expertul american în chestiuni ce țin de rusia, Thomas Graham, cu care Lavrov a început prima etapă a "negocierilor" la New York. Partea rusă este la curent, printre altele, cu participarea fostului director al Serviciului de Informații Externe al federaţiei ruse.
De reliefat este faptul că Graham a lucrat mult timp în "grupul înțelepților" — foști diplomați influenți care lucrează pentru fundații neguvernamentale. Alături de fostul ministru de Externe al rusiei, Evgheni Primakov, și cu fostul secretar de stat american, Henry Kissinger, Graham a promovat interesele Moscovei. Mai precis, a promovat ideea unui statut neutru conferit Ucrainei, a încetării expansiunii NATO, precum și a cooperării dintre Statele Unite și federația rusă, întrucât "rusia este un potențial aliat în lupta împotriva Chinei".
De asemenea, merită remarcat faptul că Graham a participat la încheierea Acordurilor de la Minsk - printre cele mai semnificative eșecuri din istoria Ucrainei atunci când vorbim despre acorduri.
Atunci când mass-media a relatat despre întâlnirea din rusia, consilierul american pentru securitate națională, Jake Sullivan, a declarat public că o asemenea întrevedere nu a avut loc. Cu toate acestea, după o vreme, jurnaliștii au conferit publicității o înregistrare audio în care Graham le raporta situația lui Sullivan și directorului CIA, William Burns.
Din cuvintele lui Graham reiese clar că planul e de a păstra o Rusie puternică. Guvernul de la moscova este invitat de americani să păstreze peninsula Crimeea sub steagul rus și să organizeze un referendum pe teritoriile a patru regiuni ocupate (Herson, Zaporojie, Lugansk, Donețk).
Graham a continuat să vorbească la modul general despre atmosfera întâlnirii, menționând că la masă stăteau oficiali de rang înalt și consilierii lui putin. Aceștia sunt foarte îngrijorați de scenariul înfrângerii, pentru că într-o asemenea situație vor avea probleme personal, întrucât vor avea statutul de criminali de război. Prin urmare, rușii au acceptat varianta propusă de delegația americană. Dar problema constă în faptul că putin nu va fi niciodată de acord cu această opțiune, chiar dacă în trecut a fost. În prezent, putin este nervos din cauza rebeliunii lui Prigojin și, prin urmare, a semnalării slăbiciunii sale. Astfel, încheierea războiului printr-un text semnat poate provoca iritare în societatea rusă. Pe cale de consecință, putin a decis să meargă pe linia unui război etern.
De evidențiat în acest context este că, în mod ideal, putin ar dori crearea unui coridor către Moldova, așa cum a plănuit de la început. La urma urmei, scopul principal al războiului a fost de fapt controlul deplin asupra Mării Negre și a orașului Odesa. Ucraina centrală ar fi fost un "bonus plăcut", dar nu ar fi stăpânit partea de vest a țării.
Revenind la înregistrarea audio, merită reliefată reacția lui Graham cu privire la ceea ce s-a întâmplat. El i-a subliniat lui Sullivan și i-a transmis că Statele Unite ar trebui să se bazeze pe acei ruși, care sunt gata să-l elimine pe putin dacă el se amestecă. La rândul lor, Sullivan și Burns au acceptat acest raport. După cum am menționat mai sus, sarcina lor este să păstreze regimul oamenilor cu care au stat la masă, întrucât e foarte profitabil pentru Statele Unite.
Sarcina lor în prezent este de a se asigura că guvernul ucrainean face concesii și e de acord cu această opțiune în sine, ceea ce nu se întâmplă momentan. Reprezentanții ucraineni au subliniat în mod repetat că "soarta Ucrainei nu poate fi decisă fără Ucraina".
Momentan, nu se știe cu certitudine cât de des s-au purtat sau se poartă discuții.
De asemenea, la discuțiile diplomatice neoficiale au participat o serie dintre foștii oficiali ai Ministerului Apărării al SUA, printre care Mary Beth Long, fostă asistentă a secretarului apărării cu o profundă experiență în chestiuni ce țin de NATO.
Astfel, acest proces a devenit un alt semnal potrivit căruia Statele Unite și aliații săi se străduiesc ca moscova și Kyivul să înceapă discuțiile de pace în toamnă, după încheierea contraofensivei în desfășurare a trupelor ucrainene.
Totodată, în timpul unei călătorii secrete la Kyiv, ce s-a desfășurat în luna mai, directorul CIA, William Burns, a auzit de la oficialii ucraineni care este abordarea lor privitoare la perspectiva încurajării moscovei de a purta discuții de pace înainte de sfârșitul anului. Una dintre condițiile Ucrainei sunt garanțiile de securitate, inclusiv aderarea la NATO. Însă, până în prezent unii membri NATO au semnalat că nu sunt pregătiți pentru aderarea Ucrainei. În același timp, apropierea alegerilor prezidențiale din SUA a sporit urgența de a vorbi despre sfârșitul războiului pe fondul temerilor că republicanii vor diminua sprijinul pentru Ucraina.
