Întoarcerea lui Teodosie

Nici nu am încheiat bine postarea anterioară, că primesc drept exemplu de anti-avocatură a Bisericii informația privind participarea ierarhului tomitan la ședința forului suprem de conducere al unui partid minuscul. Ceea ce putea fi la limită un gest de politețe, o gafă, cum ne-am obișnuit, sau pur și simplu o dovadă de afecțiune față de încă un fiu duhovnicesc intermitent, actualizat în potență, se dovedește altceva, mai urât, mai obscen.

Sinodalul nostru dă sfaturi concrete, virile, indicând nevoia de organizare pe județe, orașe, filiale, ieșind adică din zona emoțională, poetică a politicii. Mi se confirmă - de nu ar fi fost niciodată confirmată! - temerea că deja acum, dar mai abitir la anul o să vedem tot felul de asemenea momente de anexare voluntară a mesajului creștin la programul politic. Pricină să revin la îndemnul făcut deja acum câteva luni să se stabilească acum, nu mâine, etica internă a Bisericii față de cursa electorală care se anunță.

Concret, cred că aici se cere o poziție clară, bărbătească, inclusiv a Secretarului de Stat pentru Culte în favoarea respectării caracterului neutru al statului român - nu, nu este vorba despre tembel sau/și interesat citata "laicitate" inexistentă ca atare la noi din punct de vedere juridic, dar și în majoritatea țărilor europene -, ci depre nevoia respectării legale a statutului cultelor de parteneri sociali, nu de actori politici. Dacă sinodal se pare că nu avem cum să sancționăm brigantismul tomitan, măcar secular să îl punem la punct. Până nu este prea târziu.

P.S. Purtătorul de cuvânt al Tomisului este un cretin care se dă inteligent. El vrea să ironizeze construcția sintactică din textele lui Vasile Bănescu - da, cele care trimit pe unii la dicționar, fiind de fapt parte a unui nedeclarat ca atare program patriarhal "Ortodoxia educată" -, reușind doar să scoată în evidență golănia și nivelul sulfuros al celui apărat.

Punctul 5 al comunicatului de presă privind acțiunea politică recentă a Tomitanului: "Presupusului răspuns al domnului purtător de cuvânt al Patriarhiei Române îi găsim temei doar în condițiile evidențierii unei culpabilități irefutabile față de raportarea eclesiologic-ontogenezică suprapusă metafizicii kantiene, ambele direcționate în sensul respectării contratului social existent."

Acestuia îi pot adăuga un punct 6: Presupusului răspuns al purtătorului de cuvinte, da nu și de semnificații, al Arhiepiscopiei Tomisului îi găsesc temei doar în condițiile în care apofatismul bruscat existențial de catafatismul imperativ s-a văzut nevoit să ia atitudine față de darwinismul regresiv care se opintește în direcția ungulată a unui dos de palmă ierarhic copitat care se dorește, de fapt, prin mare milostenie, binecuvântare și îndemn de îndreptare.

DOXA & DETOX!