Înger de gardă

Podul Memoriei | Editorial

Aș vrea să-i mulțumesc bunicii mele alături de care am fost deportată în Siberia. Pe atunci aveam doar 6 ani, iar bunica 75. De la moarte ne-a salvat doar credința ei în Dumnezeu.

Ea a fost cea care mi-a plantat în suflet grăuntele credinței. În Siberia ne-a fost foarte greu. Bunica îmi spunea că toate suferințele noastre nu sunt altceva decât ispitele celui rău, și dacă vom trece cu bine peste ele, vom avea parte de o viață mai bună.

Mai târziu am fost dusă la orfelinat. Când mă petrecea, bunica mi-a făcut semnul crucii pe creștet, spunându-mi:

– Dacă ai să crezi în Dumnezeu, ai să ieși din orfelinatul acesta sălbatic.

Ea știa săraca ce momente grele mă așteptau. Să nu fi fost poveștile bunicii mele, nu mai ieșeam om din casa de copii. Instruiți de comuniști, profesorii de la orfelinat au reușit să mă facă să mă întorc cu fața de la credință.

Peste ani și ani, atunci când feciorul meu a hotărât să facă Teologia contrar voinței mele, am înțeles că îngerul bunicii veghează asupra mea. Îi mulțumesc fiului că m-a readus pe calea credinței.

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.

Acest articol este proprietatea Podul.ro și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a continutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.