Câteva gânduri despre hărțile colorate


Câteva gânduri despre hărțile colorate

Poate cea mai interesantă poveste despre hărțile colorate este cea de la Conferința de Pace de la Paris de după Primul Război Mondial. Atunci toată lumea s-a prezentat cu hărți colorate care să susțină pretențiile teritoriale în funcție de majoritățile etnice. O metodă a fost colorarea unităților administrative în culoarea majorității etnice - cu cât mai jos nivelul respectivei unități administrative, cu atât mai mare precizia. Dar chiar și așa se pierdeau minoritățile. Ungurii au venit cu celebra „hartă roșie” pentru care era folosit principiul densității populației și pe care hartă românii (oricum ai da-o majoritari în Transilvania ca provincie) aproape că dispăreau. Ideea este că redarea grafică a unei realități politice/ economice/ sociale este extrem de dificilă, poți scoate în evidență un anumit aspect al problemei și să faci dispărute alte aspecte, chiar și având cele mai bune intenții.

La Paris Ionel Brătianu nu s-a limitat doar la hărțile etnice, a pus în discuție și realitățile economice ale momentului, alături de perspectivele și intențiile de dezvoltare. Adică nu era suficientă colorarea unei majorități într-o unitate administrativă, conta și ce făceau oamenii de acolo, ce intenții aveau pentru viitor. Extrem de interesante discuțiile din comisiile Conferinței de Pace de la Paris și extrem de puțin cunoscute pe la noi.

Dar să ne întoarcem în prezent, la celebra „hartă galbenă” de după alegerile locale din Republica Moldova. Prima problemă este gradul de precizie - se referă la cele mai mari unități administrative, respectiv raioanele, caz în care precizia scade masiv. În realitate galbenul ăla bate spre portocaliu, că e și mult roșu prin el. Apoi vin oamenii: PAS va trebui să facă foarte multe alianțe post-electorale sau nu va reuși să le facă și în realitate administrația din teritoriu le va scăpa și mai mult de sub control. Ca element de PR politic „harta galbenă a victoriei” este o lovitură bună de imagine, realitatea e mult mai contondentă. Dar cum am mai zis de câteva ori: zilele astea Republica Moldova se ține pe PR politic și își amână decontul pentru viitor.

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.