"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Scriitor, critic și istoric literar, Dinu Pillat avea să fie condamnat inițial la moarte de comuniști, ulterior pedeapsa fiindu-i comutată la 25 de ani de muncă silnică (ceea ce echivala tot cu o moarte). Intelectual de seamă, Pillat va fi fost o victimă absolut nevinovată, deși Securitatea și partidul l-au acuzat, în cadrul unui proces-mascaradă, de ”înaltă trădare” și ”conspirare împotriva regimului”. Va fi eliberat abia în ‘64, la decret.
Pagina de Facebook ”Destine frânte în închisorile comuniste” publică o serie de relatări emoționante ale poetei Monica Pillat, fiica lui Dinu Pillat, care își amintește detaliile unei convocări a mamei la Securitate ( e vorba despre Cornelia Pillat / a se remarca atitudinea demnă și tranșantă a acesteia), dar și un vis prevestitor în care să făcea că tatăl ei era condamnat la 25 de ani de închisoare. Ceea ce s-a și întâmplat, finalmente, Dinu Pillat evitând la limită zidul execuțiilor.
Vă prezentăm fragmentele amintite:
“Tata a fost condamnat mai întâi la moarte, fiind acuzat de înaltă trădare și de conspirare împotriva regimului. Apoi, pedeapsa i-a fost comutată la 25 de ani de muncă silnică.
În 1960, mama a fost chemată, împreună cu celelalte soții de deținuți la Securitate, unde li s-au comunicat pedepsele soților. Ofițerul i-a spus mamei:
– Ce o să vă faceți acum, că soțul v-a fost condamnat la 25 de ani?
Mama i-a răspuns:
– L-am așteptat doi ani, o să-l mai aștept 23.
Eu nu știam ce se întâmpla cu tata, dar, într-o noapte, aveam 11 ani, am visat că l-au condamnat la 25 de ani. I-am spus mamei și ea s-a speriat. M-a întrebat cine mi-a spus”.
(Foto deschidere: Dinu Pillat împreună cu Monica, fiica, și Cornelia, soția, după eliberarea de la închisoare)
