"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Observ printre intelectualii ziși de ”stînga” o jenă cînd vine vorba despre modul cum s-a născut regimul comunist la Bucureşti. Ce lipsește din puzzle este revoluţia, strict necesară pentru a demonstra valabilitatea teoriei marxiste și practicii leniniste.
Să nu le aminteşti așadar de ocupația Krasnaia Armia. Ei pretind că a fost un regim de stînga veritabil născut împotriva celui al burgheziei din Interbelic. Soldații sovietici au fost distribuiți să joace rolul maselor.
Mi-l amintesc pe regretatul Claude Karnouh, declarat marxist radical și comunist devotat, cu care conversam adesea. Refuza categoric să discute despre Gulag, ca și cum lagărele sovietice nu au existat. Suferea de un fel de cecitate istorică. De mirare la un om atît de citit şi de sofisticat.
Mi-a spus o dată: stînga trebuie salvată cu orice preţ! Dar nu se uita spre Marx, ci spre Nietzsche cu care îşi găsise afinităţi.
Zelul anticapitalist și antiburghez are preţul lui. Aşa și cu stîngiştii autohtoni de astăzi. Pînă nu îşi clarifică subiectele tabu (Gulag, revoluție, natura regimului comunist etc ) ”viaţa e greu!”.
