EXCLUSIV. Domnie în sânge. Câte atacuri teroriste au avut loc în Rusia în ultimii 25 de ani? În câte au fost implicați Putin și agenții FSB? / Anna Neplii


EXCLUSIV. Domnie în sânge. Câte atacuri teroriste au avut loc în Rusia în ultimii 25 de ani? În câte au fost implicați Putin și agenții FSB? / Anna Neplii

În articolul anterior (detalii AICI), am analizat anumite aspecte și detalii deosebit de suspecte ale atacului terorist de la Crocus City Mall, de lângă Moscova. Așa cum am precizat, există mai multe indicii care acreditează scenariul că acest atac sângeros a fost organizat în mod premeditat de FSB. Nimeni nu poate exclude această ipoteză. 

De când Putin s-a înșurubat în eșaloanele puterii, animat de o propulsie ce l-a purtat până în vârful ierarhiei de la Kremlin, în Federația Rusă au avut loc numeroase atacuri teroriste. Într-un fel sau altul, urmele unora dintre acestea duc spre Putin și camarila sa. 

De altfel, chiar înainte ca Putin să devină președinte, în Rusia au avut loc mai multe atacuri teroriste soldate cu numeroase victime. Acestea l-au ajutat să crească în sondaje, să-și sporească imaginea și să se ridice pe tronul de la Kremlin. 

La 9 august 1999, Putin a fost numit prim-ministru interimar. În aceeași zi, într-un discurs televizat, președintele Boris Elțîn l-a proclamat drept succesor al său. 

Când blocurile de locuințe sar în aer

La puțin timp după aceea, în perioada 4-16 septembrie ‘99, Rusia a fost cutremurată de o serie de evenimente tragice – clădiri înalte, blocuri rezidențiale din Buinaksk, Moscova și Volgodonsk au fost aruncate în aer. 

În Buinaksk (din Daghestan), un camion plin cu 2,7 tone de explozibil a fost detonat lângă o clădire cu 5 etaje. La Moscova au avut loc două explozii: una, într-un bloc de apartamente cu 9 etaje de pe Strada Guryanov (având loc la primul etaj), iar cealaltă, într-un bloc de apartamente cu 8 etaje de pe Strada Kashirskoe (la subsol). Cea din urmă clădire era din cărămidă, așa că s-a prăbușit complet. 

Un alt atentat terorist a avut loc la Volgodonsk (regiunea Rostov)  - un camion cu explozibil a fost detonat în imediata proximitate a unui bloc cu 9 etaje. 

În urma seriei de atentate, aproximativ 307 persoane și-au pierdut viața, peste 1700 fiind rănite. 

Apoi, pentru toate aceste atacuri, Kremlinul i-a învinuit oficial pe teroriștii Ibn al-Khattab și Abu Umar al-Almani, precum și pe militanții din Caucazia de Nord. 

Partitura FSB 

Cu toate acestea, analiști, politologi și foști ofițeri FSB – în special, Aleksandr Litvinenko – au avertizat că exploziile din blocurile rezidențiale au fost organizate chiar de Serviciul Federal de Securitate (FSB). La ordinele lui Putin, care în acel moment conducea FSB.

Dacă fundamentaliștii islamici n-au câștigat nimic din seria de atentate, pentru Putin, aceste tragedii s-au dovedit extrem de profitabile. Ratingul său a crescut după atacurile din 1999, câștigând la pas alegerile prezidențiale din 2000.   

În plus, contextul facilitat de atentate a permis Kremlinului să consolideze și să absolutizeze rolul FSB în viața politică a Federației Ruse, fapt uzitat, fără scrupule, împotriva rivalilor politici ai lui Putin. 

Mai mult, aceeași serie de atentate avea să ”justifice” mai târziu al doilea război cecen, Kremlinul acuzându-i pe militanții ceceni că ar fi cauzat atacurile din toamna lui 1999. Comod, nu-i așa? În cele din urmă, Rusia a ocupat Republica Cecenă Ichkeria. 

Implicarea FSB în seria de atentate a fost dovedită în mod repetat de investigațiile unor instituții media rusești care la acea vreme erau independente. 

”Zahărul” de la Ryazan

În Ryazan, pe 22 septembrie 1999, în jurul orei 21.00, un localnic (Alexey Kartofelnikov) a observat niște străini care transportau niște saci dintr-o mașină în subsolul unei clădiri rezidențiale. Situația fiind suspectă, respectivul a sunat la Poliție. Când forțele de ordine au coborât în subsol, au găsit trei saci de câte 60 kg fiecare plini cu o substanță ce s-a dovedit explozibilă (RDX). 

Ministrul Internelor de atunci – Vladimir Rushailo – a anunțat despre ”prevenirea unei explozii la Ryazan”. În schimb, directorul FSB – Nikolai Patrushev – a insistat că instituția pe care o conducea ar fi desfășurat misiuni anti-teroriste în Ryazan, zona fiind una ”sigură”, totodată apreciind că sacii nu ar fi conținut explozibil, ci ”zahăr”. 

Cum a ucis FSB 174 de ostatici, rănind peste 700

La 22 octombrie 2002, potrivit versiunii oficiale a Kremlinului, în Palatul Culturii din Moscova, la începutul celui de-al doilea act al muzicalului ”Nord Ost”, 40 de militanți ceceni – conduși de Movsar Barayev – au luat ostatici aproximativ 900 de spectatori. 

Ca urmare a așa-zisei operați anti-teroriste a serviciilor secrete rusești, toți teroriștii au fost uciși. Plus 174 de ostatici, care au fost otrăviți cu gaze necunoscute. Peste 700 de persoane au fost rănite. 

Timp de trei zile, forțele de securitate ruse au purtat negocieri cu teroriștii. În dimineața de 26 octombrie, în jurul orei 5.00, trupele speciale au luat cu asalt clădirea, uzitând masiv gaze în concentrații mari. 

Putin a ordonat personal declanșarea atacului, insistând că teroriștii ar fi ”planificat să aranjeze împușcarea ostaticilor în Piața Roșie pentru a pune presiune asupra conducerii politice a Rusiei”. 

FSB a susținut că principala cauză a morții multora dintre ostatici nu ar fi fost otrăvirea lor cu gazul a cărei compoziție chimică ne rămâne încă necunoscută,  ci vinovate ar fi chiar victimele, prin ”exacerbarea bolilor cronice”. Da, dintotdeauna, indiferent de chipurile și titulaturile sale, Rusia dă vina pe morți. Asta în condițiile în care teroriștii ceceni nu uciseseră pe nimeni. 

Au fost analiști care au găsit o urmă a serviciilor secrete ale lui Putin și în această tragedie. În special, avocatul Mihail Trepașkin a susținut că, înaintea atacului terorist de la Moscova, Movsar Barayev a fost văzut în compania unor personaje apropiate administrației Putin. Sergei Pugachev – pe atunci membru al Consiliului Federației Ruse – a susținut că, în timpul atacului terorist, Ministerul de Interne a interceptat negocieri în care un alt organizator al atacului – Ruslan ”Abubakar” Elmurzaev – primea comenzi de la ofițeri FSB. 

Festival exploziv la Moscova 

La 5 iulie 2003 au avut loc două explozii în zona aerodromului Tushino din Moscova, unde era organizat festivalul rock Krylia. 16 persoane au fost ucise, înregistrându-se un număr de aproximativ 20 de răniți. Potrivit versiunii oficiale, exploziile au fost cauzate de femei sinucigașe – acestea s-au detonat în mulțimea de la intrarea în aerodrom, chiar când au fost oprite pentru a li se verifica documentele. Asupra cadavrului uneia dintre ele a fost găsit un pașaport intact (!) pe numele unui tânăr de 20 de ani, originar dintr-un sat cecen. Conform planului autorităților ruse, acest pașaport trebuia să întărească versiunea privind ”cauza cecenă” a atacului terorist. 

Explozie într-un tren plin cu navetiști 

În decembrie 2003, în sudul Rusiei a avut loc o explozie în interiorul unui tren de navetiști. Cel puțin 46 de persoane au fost ucise, înregistrându-se și un număr mare de răniți. Evident, autoritățile au dat vina pe ”separatiștii ceceni”. Putin a ieșit la rampă și a avertizat că atacul a fost o încercarea de a destabiliza Rusia. Să remarcăm faptul că explozia a avut loc cu numai câteva zile înainte de alegerile parlamentare, ridicând din nou ratingurile necesare. 

Două avioane de pasageri aruncate în aer 

În noaptea de 24 august 2004, atacatori sinucigași au aruncat în aer două avioane rusești de pasageri, ucigând 90 de persoane. Deși unul se îndrepta către Soci iar celălalt către Volgograd, avioanele s-au prăbușit aproape simultan. Autoritățile ruse s-au grăbit din nou să lege atacurile de ”separatiștii ceceni”. 

Masacrul de la Beslan 

La 1 septembrie 2004, la Școala nr. 1 din Beslan, în Osetia de Nord, teroriștii au luat 1.128 de ostatici – în mare parte copii, părinți și angajați ai instituției de învățământ care participaseră la un eveniment festiv. De la bun început, autoritățile ruse au început să mintă cu privire la numărul real de ostatici, diminuându-l etapic. 

Teroriștii erau combatanți ai grupării Riyadus Salikhin. Pe fundal, liderul cecen Shamil Basayev a cerut retragerea trupelor ruse din regiunea devastată de război și recunoașterea independenței Republicii Cecene Ichkeria. 

După previzibilul eșec al negocierilor cu teroriștii, forțele de securitate rusești au lansat un amplu asalt asupra școlii, folosind aruncătoare de flăcări, lansatoare de grenade și armament militar greu. Cei mai mulți dintre ostatici au avut de suferit tocmai din cauza folosirii armelor de distrugere în masă și a incendiului cauzat de acestea.  

Potrivit versiunii oficiale a Kremlinului, 334 de persoane au fost ucise în această așa-zisă operațiune anti-teroristă (mulți copii printre morți), iar 173 de persoane au fost rănite. Însă numărul exact al morților rămâne necunoscut. E de ajuns să precizăm că, luni în șir după atac, părinții unor victime nu știau dacă mai sunt sau nu în viață copiii lor. Asta și pentru că spitalele erau complet izolate de lumea exterioară.  

La două luni după masacru, când molozul școlii a fost cărat la o groapă de gunoi din vecinătatea Beslanului, un șofer local – Muran Katsanov – a găsit printre resturi și rămășite umane, deopotrivă cu mai multe acte de identitate. Această descoperire sinistră a provocat și mai multă indignare, punând sub semnul întrebării numărul de victime anunțat de autoritățile ruse. 

Atacul de la Beslan a comportat numeroase consecințe politice și de securitate în Rusia. În special, a generat o serie de noi legi care au consolidat puterea Kremlinului, totodată sporind și întărind puterile lui Putin.  

 În cazul masacrului de la Beslan, e clar că autoritățile ruse au intervenit exagerat și criminal, fapt ce a dus la numeroase victime. Controlată și cenzurată brutal, presa rusă a reflectat doar pozițiile oficiale exprimate de satrapii de la Kremlin. 

Explozie într-o piață din Moscova

În august 2006,  o bombă a explodat într-o piață din Moscova, ucigând 10 persoane. Autoritățile ruse au susținut că a fost vorba de un atac rasist îndreptat asupra comercianților din Asia Centrală și Caucaz.

TNT pe ruta feroviară Moscova-Sankt Petersburg 

La 27 noiembrie 2009, potrivit versiunii oficiale, un dispozitiv exploziv a fost detonat sub o locomotivă care circula pe ruta Moscova-Sankt Petersburg. Drept urmare, a fost smulsă o bucată de șină de peste 50 de centimetri. Conform anchetatorilor, era vorba despre un dispozitiv exploziv improvizat, fiind detonate 7 kilograme de TNT.   

Inițial, oficialii ruși au raportat 39 de morți și 95 de răniți, dar ulterior au redus numărul morților la 27. Interesant e că autoritățile au numărat doar morții din al treilea vagon afectat, ignorând numărul victimelor din alte două vagoane. Acestea din urmă nu au fost incluse niciodată în bilanțul oficial. Potrivit Kremlinului, dezastrul a fost cauzat de un atac terorist, unul dintre cele mai mari din istoria recentă a Rusiei.

În martie 2010, în timpul unei operațiuni speciale, a fost ucis Said Buryatsky, liderul unei grupări de fundamentaliști islamici, care, conform Kremlinului, s-a aflat în spatele atentatului. Directorul de atunci al FSB – Alexander Bortnikov – a anunțat că agențiile ruse de aplicare a legii au lichidat 26 de membri ai grupării, totodată arestând 14 persoane. 

Acuzațiile lui Victor Suvorov

Cu toate acestea, potrivit lui Victor Suvorov – cunoscut scriitor rus –, explozia de sub locomotiva trenului expres a fost planificată de la Kremlin:

”În Rusia, există o lege: dacă cineva dorește să organizeze acțiuni de protest, trebuie să obțină, în termen de 10 zile, permisiunea din partea autorităților. La Moscova, partidul de guvernământ – Rusia Unită – a organizat un protest împotriva terorismului imediat după explozia expresului Nevsky. Unul dintre prietenii mei din Moscova, care este, la fel ca mine, un căutător al adevărului, a întrebat: ‹Cum de e posibil?  Dacă vreau să organizez un protest, trebuie să aștept 10 zile pentru permisiune, dar iată că ei organizează protestul imediat după explozie›. Și i s-a răspuns: ‹Rusia Unită a cerut permisiunea în avans›”.    

Carnagiu pe aeroportul Domodedovo din Moscova 

La 24 ianuarie 2011, un terorist sinucigaș s-a aruncat în aer pe aeroportul Domodedovo din Moscova, ucigând 37 de persoane.  Mai târziu, Doku Umarov – primul conducător al autoproclamatului Emirat Caucaz (o organizație paramilitară jihadistă care luptă pentru secesiunea republicilor caucaziene de nord de Federația Rusă pentru crearea unui stat cu același nume, pe sistem sharia) – a revendicat responsabilitatea pentru acest atac. 

Cu același prilej, Umanov a promis că va perturba Jocurile Olimpice de iarnă din 2014, pe care Rusia le-a găzduit la Soci. 

Atentatele de la Volgograd 

În decembrie 2013, peste 30 de persoane au fost ucise în două atentate teroriste  (cu atacatori sinucigași) în orașul Volgograd. 18 persoane și-au pierdut viața in timp ce alte zeci au fost rănite într-o explozie din gara principală a orașului. Oficialii ruși au catalogat incidentul drept un atac sinucigaș cu bombă. În mai puțin de 24 de ore, 15 persoane au fost ucise  și peste 20 au fost rănite în urma unei alte explozii ce a avut loc într-un troleibuz, la o oră de vârf. Aceste atacuri s-au petrecut cu mai puțin de șase săptămâni înaintea începerii Jocurilor Olimpice de la Soci.   

Metroul moscovit – o atracție pentru atentatele teroriste 

Din 1996 și până în 2017 s-au petrecut 8 atacuri teroriste în metroul de la Moscova. Primul a avut loc pe 11 iunie 1996, pe porțiunea dintre stațiile Tulskaya și Nagatinskaya. O bombă TNT de 500 de grame a explodat sub scaunul unui pasager. Patru persoane au murit iar 12 au fost rănite. Un an și jumătate mai târziu, autoritățile au reținut doi suspecți, însă numele lor nu au fost dezvăluite.  

La 8 august 2000, un alt atac terorist a avut loc în stația Pushkinskaya din Moscova, soldat cu 13 morți și 118 răniți. 

La 6 februarie 2004 a avut loc o explozie între stațiile Avtozavodskaya și Paveletskaya. Bomba – plină cu fragmente metalice, având o capacitate de aproape 4 kilograme de TNT – a fost detonată de un atentator sinucigaș. Urmarea: 41 de morți și 250 de răniți. 

La 31 august 2004, o explozie în stația Rizhskaya a ucis 10 persoane, rănind 46. 

La 29 martie 2010, încă două bombe au explodat în metroul moscovit, în stațiile Lubyanka și Park Kultury, 40 de oameni fiind uciși, în timp ce peste 70 au fost răniți. Detonate de doi atentatori sinucigași, dispozitivele explozibile însumau câte 3 kilograme de TNT. Potrivit serviciilor secrete ruse, unul dintre atacatorii sinucigași a fost Markha Ustarkhanova, văduva lui Emin Khizriev, ucis în timp ce pregătea o tentativă de asasinare a președintelui cecen Ramzan Kadyrov. 

Cu toate acestea, economistul rus Andrei Illarionov și așa-zisul naționalist Eduard Limonov au susținut că atacurile teroriste au fost organizate de FSB pentru a restrânge și mai mult libertățile și drepturile din Rusia, dar și pentru a centraliza cât mai mult puterea. 

O explozie în metroul din Sankt Petersburg 

La 3 aprilie 2017 a avut loc explozia unui dispozitiv neidentificat în metroul din Sankt Petersburg, pe porțiunea dintre stațiile Institutul Tehnologic și Sennaya Ploshchad. În atac au murit 14 persoane, inclusiv presupusul atentator. S-au înregistrat 50 de răniți. Nimeni nu a revendicat atentatul. 

În loc de concluzii 

În spatele unora dintre atentatele de mai sus nu stau Putin și autoritățile ruse, e evident. Însă, așa cum am văzut, este foarte probabil să stea în spatele altora, cu asistența serviciilor secrete și a unor sfere înalte de la Kremlin. Indicii există. Asta dincolo de intervențiile criminale și de incompetența autorităților. La urma urmelor, nu este deloc greu de urmărit legătura dintre aceste evenimente și formarea actualei Rusii putiniste, unde autocrația, controlul total al societății și cenzura au fost impuse cu ajutorul acestor atentate. Pe care Putin și susținătorii săi le folosesc pentru a ”justifica” teritoriile unor state suverane. 

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.