"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
România a avut mulți poeți uciși de comuniști și de asemenea a avut mulți poeți și prozatori de real talent închiși în temnițe și lagăre ale groazei, apoi, supraviețuitorii fiind izolați și marginalizați, trăind de azi pe mâine cu Securitatea pe urme, undeva la marginea societății comuniste. Vorbim de victime nevinovate, torturate și condamnate, în procese-mascaradă, pentru simple ”delicte” de gândire – pentru anti-comunismul lor.
Cu toate acestea, iată că Institutul Cultural Român Londra sărbătorește cu fast cocălăresc, irosind sume importante de bani publici, centenarul poetei comuniste Nina Cassian (1924-2024). Ceea ce reprezintă o rușine de proporții pentru orice român de bun simț.
Iată ce debita mereu mediocra Nina Cassian în 1949, când începuse așa-numitul Experiment Pitești și când adevăratele elite erau ucise în beciurile Securității, în temnițe și lagăre de exterminare:
”De peste Ocean
Vine gând dușman
Din oraș cu var
Cu soare-dolar
Unde guri-Puroi
Mestecă război
Flacără învingi
În țara lui Lynch”.
În România, comunismul e declarat oficial drept regim criminal. De ce e glorificată și umflată caraghios nulitatea Nina Cassian, pe bani publici, în condițiile în care ea a fost o proletcultistă ordinară și o oportunistă larvară a regimului genocidar? Unde sunt acum ”deontologii” de la RFI România sau de la G4media, care fac spume ca posedații ori de câte ori în spațiul public cineva cutează să vorbească despre poetica lui Radu Gyr, Nichifor Crainic sau Demostene Andronescu? În realitate, aceștia nici nu suportă termen de comparație cu nulitatea Nina Cassian. Oricum, de ce sunteți tributari dublei măsuri?
Nina Cassian (nume la naștere Renée Annie Cassian) s-a născut la 27 noiembrie 1924 la Galați, într-o familie de origine evreiască. Crescând într-o familie comunistă, încă de la vârsta de 16 ani va activa în organizația Tineretul Comunist – structură aflată în ilegalitate. Va ocupa funcții importante în așa-zisa ”presă” comunistă într-o perioadă în care adevărații jurnaliști sunt aruncați în spatele gratiilor. Va duce un trai lipsit de orice griji și după epoca lui Dej, lăudând partidul unic și fiindu-i permis să se plimbe prin lume în anii în care România era cea mai criminală și mai sinistră dictatură a Europei.
În 1986, Ninei Cassian i se oferă pe tavă o bursă Soros (!) și călătorește în SUA ca ”profesor invitat”, într-o epocă în care românii de rând nu puteau ajunge nici până la Ruse. Când încă se afla în Statele Unite, aude despre asasinarea inginerului Gheorghe Ursu, care îi fusese prieten. În jurnalele acestuia, Ursu ar fi scris și despre opiniile anti-ceaușiste (nu anti-comuniste) ale Ninei Cassian (a susținut ea), motiv pentru care va rămâne în SUA, următorii 30 de ani trăind la New York.
Cât a ținut comunismul. a fost vorba de un ”exil” de circumstanță, Nina Cassian nederanjând cu absolut nimic regimul de la București pe care l-a cântat timp de decenii, gudurându-se pe lângă criminali în masă. După defectarea ei în SUA, regimul i-a interzis cărțile, dar asta NU pentru că acestea ar fi fost sensibile pentru comuniști, ci numai datorită faptului că autoarea a rămas pe pământul american pe care-l scuipase cu nesaț ani și ani.
Acum e sărbătorită de ICR Londra pe banii noștri!
