"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Tot vedem venind din spațiul basarabean, fie pe Tik Tok, fie pe alte căi, slujitori ai așa-zisei Mitropolii a Moldovei, aflată sub ascultarea Moscovei, care condamnă trecerea credincioșilor la adevărata lor Biserică – Biserica Ortodoxă Română (BOR) –, mințind în serie că aceasta ar fi doar o unealtă a statului român.
Împroșcată de preoții mitropoliei subordonate Moscovei, chestia asta e cel puțin hilară, de fapt, e caraghioasă de-a dreptul, în condițiile în care, Biserica rusă a fost, în cea mai mare parte a rușinoasei sale existențe, doar un departament al Imperiului sângeros al rușilor, fie că a fost imperiul țarilor, imperiu sovietic, ori zisa federație rusă.
În România, în schimb, cea mai mare ”acuzație” adusă Patriarhiei a fost că ar fi colaborat cu statul român. Atât. Asta în timp ce, Biserica Rusă a fost total subordonată țarului ori dictatorului de la Kremlin timp de sute de ani. De la Ivan cel Groaznic, care a ordonat uciderea mitropolitului Filip II și înlocuirea lui cu Kiril, conducătorii Bisericii Ruse au devenit numai simpli slujitori ai tronului și ai Imperiului. Petru cel Mare a formalizat această subordonare, desființând tronul de Patriarh și transformând Biserica într-un departament de stat, sub conducerea unui oficial civil, numit oberprocuror. Funcția aceasta, care asigura loialitatea și subordonarea totală a Bisericii față de țari, a existat oficial între 1721 și 1917.
Abia în 1917, în timpul puciului comunist, a fost reintrodusă funcția de Patriarh, dar golită de orice sens și fără vreun folos, pentru că a urmat cea mai întunecată perioadă din istoria Bisericii ruse, în care au fost uciși la ordinele Moscovei peste 100.000 de slujitori ai Bisericii. Alți zeci de mii au fost condamnați și trimiși în Gulag. Cei foarte puțini care au rămas și care au fost puși apoi în funcții, în ierarhia Bisericii, în timpul lui Stalin și după acesta, nu erau altceva decât angajați ai NKVD și apoi KGB, ca ofițeri ori ca informatori, în covârșitoarea lor majoritate. Lupi în sutane. Rezidenți prin biserici și mânăstiri ai serviciilor secrete rusești.
Și așa a fost Biserica Rusă de la Lenin și Stalin până la căderea URSS. În perioada sovietică, în tot URSS-ul, erau mai puține seminarii teologice și facultăți de Teologie decât în România comunistă. Fără episcopi și preoți, cu o Biserică aflată mereu la ordinele comuniștilor, având doar rol decorativ, propagandistic, rușii au rămas vreme de 70 de ani nebotezați și necununați, ca păgânii care nu știu de Mântuitorul Hristos.
Iar acum au nerușinarea să pretindă că pot da lecții de creștinism altora. Chiar și în România comunistă bisericile au rămas deschise, iar românul a fost botezat, împărtășit, cununat și dus la groapă cu preot. Nu s-a pierdut credința, nu s-a pierdut Biserica. Și slujitorii Mitropoliei Moldovei vin să ne mintă că revenirea la Biserica Mamă, Biserica Ortodoxă Română, ar fi ”schismă”. Numai că ei știu că mint. Știu că revenirea la Biserica Ortodoxă Română e de fapt revenirea la Biserica ce slujește numai Domnului Hristos, iar nu vreunui criminal în masă de la Kremlin.
