Mitul Ciprian Ciucu: reformistul de porțelan

Pentru că bucureștenii sunt chemați din nou la urne pe 7 decembrie, începe să crească și testosteronul politic al unor candidați care par hotărâți să ocupe funcția de Primar General al Capitalei. Printre ei se numără Ciprian Ciucu, primarul Sectorului 6 și speranța liberală reformistă cu care PNL pare pregătit să pornească la drum.

Îl urmăresc pe Ciprian Ciucu cam de când a devenit primar al Sectorului 6. Este, fără îndoială, un administrator foarte bun, dar un politician destul de slab. Partea cu "administrator foarte bun" se explică de la sine: Sectorul 6 și-a recăpătat strălucirea, a fost înverzit, este vizibil mai curat și dă impresia că, la o aruncătură de băț de RFG, poți vorbi chiar despre civilizație. N-am ce să-i reproșez lui Ciucu din acest punct de vedere, a deschis porțiuni de drum, a redat verdele parcurilor, iar oamenii sunt, în general, mulțumiți de sectorul lor, care poate concura lejer cu celelalte.

Doar că în acest articol nu am de gând să-l periez pe Ciucu. Are destui tineri brătieni entuziaști, care încă se hrănesc din atmosfera internă de partid și se ocupă conștiincios să-i curețe scamele de pe sacou. Eu vreau să mă concentrez pe mitul din jurul lui Ciucu și să-l demontez până la proba contrarie. Pentru că da, spre deosebire de mulți dintre brătienii din jurul lui, Ciucu chiar ar putea oferi o astfel de probă. Din păcate, majoritatea celor care îl înconjoară sunt deja compromiși.

De ce spun că încerc să demontez mitul Ciucu? Pentru că, dincolo de a fi un bun administrator, trebuie să știi să faci și politică, iar Ciucu nu o face. O practică doar o dată la patru ani, când e ales. În rest, stă cuminte în partid, nu scoate capul și totuși vrea să fie Primar General. Doar că unele faze nu se uită oricâtă apă a tot trecut prin Dâmbovița în perioada asta.  

Ciprian Ciucu a reușit o serie de proiecte frumoase și datorită sprijinului venit din partea USR, care i-a fost aproape în Consiliul Local chiar și după ieșirea din coaliția de guvernare și izolarea formațiunii în majoritatea consiliilor unde guverna alături de PNL. A fost un gest corect, în folosul cetățenilor, mai ales că atât Ciucu, cât și echipa USR Sector 6 se aflau la primul lor mandat de acest fel, învățând și susținându-se reciproc.

Problema cu Ciprian Ciucu este că, în timp ce el administra corect și cu rezultate vizibile Sectorul 6, la nivel național lucrurile arătau mult mai prost. În țară, PSD și PNL își dădeau mâna și își plantau oamenii peste tot, iar guvernarea USL2 ne-a adus în stadiul actual, cu un deficit bugetar dezastruos. Desigur, aceste lucruri nu pot fi puse direct în cârca lui Ciucu, dar nu putem ignora faptul că el este coleg de partid cu o serie de oameni despre care, ca reformist declarat, nu a avut niciodată curajul să spună public că reprezintă o problemă.

PNL se află astăzi la un scor istoric rușinos, prăbușit sub greutatea numită Nicolae Ciucă și Iohannis, iar aerul reformist pe care Ciucu îl poartă, sau, mai corect spus, îl invocă, nu i-a dat niciodată curajul să spună: "Hei, avem o problemă în PNL. Toți acești oameni ne trag în jos".

Nu l-am auzit pe Ciprian Ciucu spunând vreodată ceva despre Vlad Oprea de la Sinaia și despre vila lui construită dintr-un salariu de administrator la stat. Nu l-am auzit vorbind despre Hubert Thuma de la Ilfov sau despre achizițiile microbuzelor școlare supraevaluate pe care acesta le-a girat. Nu a spus niciun cuvânt despre colegii din Iași, Chirica și Alexe, fiecare cu un teanc de dosare penale. În general, nu l-am auzit niciodată pe Ciprian Ciucu punând degetul pe rană în propriul partid, deși este vicepreședinte.

Pentru că, dincolo de faptul că este un administrator foarte bun, el este și politician. Iar un politician adevărat își asumă și curajul de a vorbi atunci când partidul greșește.

Știți când l-am auzit pe Ciprian Ciucu vorbind? Anul trecut, în toiul alegerilor locale, când PNL București îi cerea lui Nicușor Dan o listă de teme de rezolvat în șase luni, condiție pentru sprijinul politic. Evident, sprijinul a fost retras ulterior, dar nu pentru că Nicușor n-ar fi bifat lista, ci pentru că așa cerea jocul politic.

L-am auzit pe Ciucu și când a trebuit să-l susțină pe Cătălin Cîrstoiu, un candidat despre care, sincer, nici el probabil nu știa mare lucru. Dar, de dragul coaliției, a înghițit gălușca. Amară, dar obligatorie. În timp ce lumea îi spunea în comentarii: "Ciprian, e o alegere proastă!", el continua stoic. Până când, metaforic vorbind, l-am auzit iar: când și-a șters postarea de susținere la adresa lui pentru că s-a dovedit că medicul Cîrstoiu avea mai multe diagnostice de integritate decât pacienți. Și, cum știm, reflexul de a șterge postări e prima formă de vindecare politică la PNL.

Și, desigur, după ce Nicușor Dan a câștigat Capitala cu un scor zdrobitor, aproape 50% (cât Firea, Piedone și Burduja la un loc), Ciprian Ciucu s-a grăbit să declare că "Nicușor Dan este cel mai bun politician al momentului”. Ce zici acolo, Ciucule? Nu voi i-ați retras sprijinul celui mai bun politician al momentului?

Știu, o să vină imediat tinerii liberali să-mi spună că "a jucat cu echipa". Da, doar că una e să joci cu echipa când crezi în meci, și alta e să alergi după minge doar ca să nu te dea afară din vestiar. Iar tu, Ciprian, ai preferat să nu riști accidentarea, adică mandatul.  

În schimb, știți când l-am auzit pe Ciprian Ciucu tăcând? Când jurnaliștii l-au întrebat despre contractele PNL cu televiziunile. A preferat să plece din ședință. Dacă n-ar fi fost vorba despre bani publici, poate că tăcerea asta ar fi avut un farmec, dar când știi că partidul tău e îngropat în datorii, iar Nicolae Ciucă a scos o carte care n-ar trece nici testul de literatură de grătar, tipărită și promovată din banii partidului, adică, da, din banii noștri, tăcerea devine complicitate la jaful public.  

M-aș fi așteptat ca Ciprian Ciucu să-și facă reverența lui de reformist și să spună: "Da, s-au făcut greșeli, dar de când sunt vicepreședinte vreau să îndrept ceva. Iar ceea ce pot face este următorul lucru…". Dar n-am auzit nimic. Nu l-am auzit să se ia la trântă cu baronii locali protagoniști ai dezvăluirilor Recorder, nu l-am auzit să impună în liniile întâi și doi noii liberali, reformiștii lui. Doar o liniște de muzeu, într-un partid care abia așteaptă să fie capturat de echipa lui Thuma și Hellvig.

Așa că, poate îmi explică cineva de ce ar fi Ciprian Ciucu potrivit pentru funcția de Primar General, atâta timp cât, politic vorbind, se ascunde după perdea de fiecare dată când ar trebui să spună ceva incomod? Pentru că, sincer, un administrator tăcut e suportabil. Dar un politician tăcut e doar un spectator într-o sală unde se fură decorul, iar din decorul ăsta s-au servit suficienți pesediști și peneliști ca pe urmă tot un penelist să fie uns în a doua cea mai votată funcție după Președinte.  

De asemenea, nu l-am auzit pe Ciprian Ciucu spunând nimic nici atunci când, deși fusese ales președinte al PNL București prin votul membrilor (în defavoarea Violetei Alexandru, cea mai muncitoare și pricepută liberală, azi senatoare USR, ca idee) a fost nevoit, evident forțat, să demisioneze. Știm cu toții de ce: trebuia să facă loc mai prețiosului Burduja. Deci, Ciprian, tu ești ales de membri și alegi să micționezi pe votul lor, doar ca să nu deranjezi în partid? Să nu tulburi liniștea sacrosantă a coaliției?

Ai fost ales de oameni, cu voturi reale, nu cu aplauze de congres, iar tu preferi să pleci doar ca să nu te încaiere politic. Să te ferești de disconfort. Păi, care e diferența între tine și Curtea Constituțională, care a anulat votul din 6 decembrie? În ambele cazuri, voința electoratului e tratată ca un moft administrativ.

Faptul că n-ai fost în stare să te lupți cu un personaj a cărui carieră e cumpărată la bucată spune multe. Dacă nu poți face față unui Burduja artificial și forțat de doar 7%, cum să te lupți cu mafia reală din București, cea care cumpără oameni, televiziuni, partide, spații verzi și tăceri deopotrivă?

Așa că, te întreb serios, Ciprian: ce vrei, concret, să cauți la Primăria Municipiului București? Pentru că administrația se face cu viziune, dar politica, și mai ales politica din Capitală, se face cu coloană vertebrală. Iar pe tine, din păcate, nu te-a văzut nimeni ridicând-o.

Oricum, încurcate sunt căile Domnului, și cu atât mai încurcate sunt căile PNL-ului. Ceva îmi spune că victoria lui Ciprian Ciucu nu e nici pe departe dorită de toți ai lui. Gașca Thuma, Bujduveanu, de pildă, cea pe care Ciprian pare s-o evite cu grație și teamă, nu și-ar dori în veci un Ciucu primar general și, eventual, președinte PNL București. Prea multă autonomie strică, iar Burduja rămâne fără jucărie după ce a rămas și fără minister. Mai ales că o asemenea poziție l-ar întări pe Bolojan, iar în interiorul partidului, capul lui Bolojan e dorit de mulți.

Nici pe partea cealaltă nu e liniște. Nici victoria lui Băluță nu pare chiar dorită, pentru că și el reprezintă o amenințare reală pentru Grindeanu. Dar, slavă Domnului, Grindeanu are suficienți bani să o arunce pe Anca Alexandrescu în cursă pentru ca aceasta să rupă de la Băluță. Dar eu nu îmi făceam griji pentru ei, PSD este detestat pe București. Pensiile speciale tot acolo sunt din cauza lor. Oamenii nu iartă.  

În schimb, prin culisele dreptei, toată lumea știe că Ciprian Ciucu joacă după cum bate vântul. Nu are coloană vertebrală, ci o bară flexibilă din cauciuc politic. Și mai știe lumea că unele atacuri de-ale lui (știm cu toții spre cine s-au îndreptat) n-au fost uitate. Politica are memorie scurtă, dar ranchiuna lungă. Și mai știm că dacă Ciucu va câștiga postul de primar general, acest lucru i-ar întări poziția în intern lui Bolojan, a PNL în București, iar acest lucru ar reprezenta pentru Nicușor Dan un atac direct la funcția lui. Nicușor Dan poate fi multe lucruri, dar dacă încep să îl înțeleg și altfel prin prisma noii funcții este acela că este și un strateg, calculându-și pașii foarte bine. Pauzele lungi în gândire și vorbire, stângăciile lui nu mă încurcă, sunt doar momeli pentru cei scurți la gândire care caută imediat ceva cu care să își construiască atacul.  

Dar revenind la PNL, cu toate păcatele lui, mai are încă o brumă de oameni demni. Oameni care chiar cred în ceea ce fac, dar care n-au loc de leprele liberale ce au nenorocit imaginea partidului. Aș putea face o listă lungă, un adevărat pomelnic al rușinii, dar presa o recită zilnic, în buclă. Nu vreau să mânjesc articolul cu expirați politici, prefer să-l las curat, ironic și trist.

Mi-aș fi dorit, însă, ca din partea celui care vrea să fie Primar General să văd măcar o vertebră de reformator. Pentru că reformist nu înseamnă doar să plantezi puieți în parc și să repari alei, ci și să scoți buruienile din propriul partid. Acolo, unde, din păcate, tăcerea a crescut mai repede decât iarba.

*Acesta nu este un atac la Ciprian Ciucu. Atac înseamnă să inventezi, să calomniezi, să lovești fără argument. Eu am făcut doar o trecere în agendă a momentelor în care Ciprian Ciucu ar fi putut fi politician, nu doar administrator de sector. Momentele în care ar fi putut să ridice vocea, să deranjeze, să arate că are coloană. Pentru că, în politică, tăcerea nu e noblețe. E doar un mod elegant de a te face că nu vezi ce se întâmplă lângă tine.

Lucia-Maria Udrescu este economist, contabil & auditor financiar, doctor în contabilitate. Cetățean care nu stă deoparte.