Soarta Ucrainei este oglinda în care ar merita să ne uităm mai des, dacă se poate în fiecare zi

Dacă nu am învățat de la țările bogate ce înseamnă să trăiești într-un spațiu protejat juridic, economic și militar, să te bazezi pe aliați și să nu îți fie teamă pentru noaptea care urmează, dacă nu am învățat nici de la Moldova de peste Prut ce înseamnă să ai în toate instituțiile o armată rusofilă și influențe pe măsură, să nu fii sigur pe cuvinte aparent univoce, precum suveran sau independent, atunci măcar acum, asistând la zisa pace care se dorește a fi impusă în Ucraina, să începem să învățăm și să prețuim că suntem în UE și în NATO, că, oricât am fi de nemulțumiți de noi înșine, nu stăm rău.

Nu este bucuria tembelă a celui rupt în coate față de găurile din haina vecinului, ci ocazie de a realiza că, în ceea ce ne privește, cursul istoriei ne-a adus în situația actuală, sigură și prosperă, în ciuda spitalelor în care se moare degeaba și a hoțiilor din politică, în ciuda distribuirii inegale a bunăstării și în ciuda listei lungi de treburi pe care nu le-am făcut până la capăt în ultimile trei decenii și jumătate.

Da, scopul păcii, în orice război, este să nu mai cadă victime. Problema în țara vecină este că acolo se va încheia eventual un război armat, dar va începe, în condițiile preconizate, un altul: de la cei care îl vor fugări pe Zelenski pe motiv că și-ar fi sacrificat țara la oligarhia care se va întoarce triumfătoare sub protectoratul rusesc. Inclusiv ortodoxia de observanță moscovită va zâmbi complice și pervers.

Nu, soarta Ucrainei este oglinda în care ar merita să ne uităm mai des, dacă se poate în fiecare zi. 

Doxa!