De ce alegerile din București, din acest sfârșit de săptămână, ne arată că sistemul de alegeri într-un singur tur este toxic pentru democrație și pentru cetățeni?

Dar să o luăm cu începutul: cine a schimbat și când a fost schimbată legislația, căci "pe vremuri" toate scrutinele de alegeri din România aveau două tururi?! În anul 2011 a fost adoptată o inițiativă legislativă, depusă de 61 de parlamentari din toate grupurile politice aflate în Parlament la acea vreme (PDL, PSD, UDMR, PNL și minorități), însă principalul partid care a împins pe agenda Parlamentului această modificare a fost PDL. Legea a fost inițial respinsă în Senat, iar la dezbaterile din Camera Deputaților pozițiile partidelor politice au fost pe cât se poate de variate: PDL argumenta faptul că organizarea alegerilor într-un singur tur este necesară din considerente economice, făcându-se astfel "economie" la buget; poziția PNL a fost că această lege va constitui o îndepărtare de la democrație; iar punctul de vedere al PSD era că această formă de alegeri nu va fi reprezentativă, deoarece "câștigătorii" alegerilor ar fi fost reprezentați, în realitate, de mai puțin de jumătate sau chiar un sfert din voturile exprimate. Cu toate acestea, legea a trecut de Camera Deputaților, iar alegerile din 2012 au fost primele în cadrul cărora s-a aplicat alegerea primarilor într-un singur tur.

De-a lungul anilor au existat inițiative atât din partea unor organizații civice, dar și a altor partide politice pentru revenirea la alegerile în două tururi, însă poziția inițială a principalelor partide – care s-au rotit la Guvernare, din 2012 până în prezent (da, PNL și PSD), și care aveau puterea politică de a îndrepta un lucru greșit – s-a schimbat de la momentul adoptării acestei modificări.

Logica reală din spatele alegerii primarilor într-un singur tur nu s-a bazat pe argumente economice, ci strict pe calcule politice: primarii în funcție porneau cu prima șansă într-un scrutin de alegeri, iar votul într-un singur tur asigura păstrarea majorității primarilor pe funcție, fără mari modificări în peisajul politic local sau național, căci primarii erau atunci principalul promotor ar candidaților la parlamentare sau Consilii Județene.

Doar că realitățile socio-economice ale unei societăți sunt foarte volatile și predispuse la schimbări majore într-un timp relativ scurt. Schimbările din societatea românească, în special accelerate de pandemia din anul 2020 și perioada de "lock-down", au luat Legislativul român prin surprindere, iar calculele politice de acum 13 ani au fost foarte ușor răsturnate de către o societate românească, care de mult timp nu se mai simte reprezentată de clasa politică actuală (cea din ultimii 5-6 ani).

Am văzut asta la alegerile locale și parlamentare din 2024, unde, cu toate că partidele mainstream au defilat în campanie cu "realizări și investiții", nu au mai reușit să convingă românul de rând să le acorde votul, iar partide politice fără un plan concret pentru țară, fără o agendă serioasă pentru dezvoltarea României și chiar fără candidați care să se fi distins prin profesionalism sau realizări în anumite domenii, au primit un număr covârșitor din voturile oamenilor.

După alegeri, mulți analiști politici au umplut ore întregi de emisie cu analize despre "radicalizarea cetățenilor" și "creșterea valului extremist". 

În realitate eu nu cred că românii au devenit extremiști sau că s-au radicalizat în vreun fel, cel puțin nu toți cei care votează partidele așa-numite "suveraniste", ci marea lor majoritate au ajuns la opțiunea de a-și da votul unor oameni care nu au demonstrat (încă) nimic, pentru că sunt sătui de cei care au "demonstrat" că nu pot livra ceea ce au promis sau deoarece nu se simțeau reprezentați suficient de către cei care au ajuns în Parlament, Primării sau Consilii.

Realitatea electorală și politică din anul 2025 are două cauze majore, din punctul meu de vedere:

- Lipsa reală a unor opțiuni politice

Acest lucru s-a acutizat în ultimii ani, când partide care erau percepute ca fiind "dușmani" clasici au ajuns să facă anumite coaliții, sub umbrela stabilității politice și economice a țării, iar astfel, votanții, pe lângă sentimentul că partidul pe care îl votau și-a pierdut identitatea, au simțit că pe oricine ar vota, tot aceiași oameni vor rămâne "la putere". Astfel, s-a pierdut însăși esența democratică și sentimentul că votul lor contează și poate aduce o schimbare reală. După ce își încredințau votul unui partid sau unui ales, aceștia făceau tot felul de jocuri care nu reprezentau dorința cetățenilor. Acest fapt a împins votanții către opțiuni politice (partide "suveraniste") care nu își trădau propriile principii, sau cel puțin păstrau aparența că nu se dezic după alegeri de credința politică declarată.

- Lipsa reprezentativității

Și aici revenim la problema alegerii primarilor într-un singur tur. Cu toate că este mai puțin costisitor financiar să se organizeze un singur tur, e însă mai "costisitor" din punct de vedere democratic, deoarece, cu toate că cel declarat câștigător dispune de cel mai mare procent din voturi, rareori el are o majoritate absolută (50%+1). Astfel, majoritatea reală rămâne în mare parte nereprezentată, încălcându-se însăși esența democrației și a alegerii conducătorilor prin votul majoritar. Acest lucru a dus la "radicalizarea" alegătorilor, care văzând că vocea lor nu mai contează aleg ori să nu mai voteze deloc, ori să dea un vot "împotrivă".

Alegerile pentru Primăria Generală din București exemplifică perfect ceea ce am menționat mai sus și reunește absolut toate elementele acestei "furtuni" perfecte care amenință însăși ideea de democrație.

Conform ultimelor sondaje apărute în spațiul public, există trei posibili câștigători pentru scrutinul de duminică, diferențele dintre ei fiind nesemnificative. De asemenea, cei 3 care ar putea ieși câștigători duminică nu au, conform sondajelor, mai mult de 25% din intenția de vot. Desigur, există o marjă de eroare pentru aceste sondaje, însă în mod real, indiferent de câștigător, niciunul nu va trece de pragul de 30%. 

Astfel, aproximativ 70% dintre cei care vor merge la vot nu vor fi reprezentați de către cel care va fi declarat "câștigătorul" scrutinului, un procent enorm al votanților! Pe cale de consecință, mai putem considera procesul electoral ca fiind unul democratic dacă mai mult de jumătate dintre cei care-și vor exprima opțiunea de vot vor simți că votul lor nu a contat și doar o mică parte dintre alegători se vor bucura de rezultat?!

Pentru a salva democrația în țara noastră și pentru a nu ne îndepărta de la principiile pentru care mulți conaționali și-au pierdut viața în 1989, consider că este imperios necesar să revenim la alegerile în două tururi, chiar dacă asta înseamnă ascensiunea în funcții și poziții publice ale unor partide așa-zis "suveraniste", deoarece procesul democratic este unul dinamic, fiind puternic influențat de contextul economic, social, cultural și chiar de specificul unei anumite perioade din istorie, în ceea ce privește rezultatul unui scrutin, dar care la sfârșitul zilei asigură o reprezentare legitimă și incontestabilă a voinței poporului dintr-un anumit punct al istoriei!

Și ca să concluzionăm: poporul are întotdeauna dreptate, însă pentru ca acea dreptate să fie reală, trebuie să fie majoritară! Nu de 25%, nu de 30%, nici măcar de 49,9%, ci de 50%+1!