"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Guvernul PDSR a livrat Iranului, în 1995, rachete sol-aer în valoare de aproximativ 9 milioane de dolari, încălcând astfel embargoul la care această țară era supusă de NATO.
Facem precizarea că România semnase, în 1994, un parteneriat pentru pace cu NATO, ceea ce însemnă că prin încheierea acestui contract subteran cu Iranul, oficialii statului român au încălcat înţelegerea şi au pus în pericol stabilitatea internaţională.
Acuzația (de o mare gravitate) îi aparține istoricului și scriitorului Marius Oprea, care nu doar că a tratat pe larg această problemă, în volumul ”Mafia Arabă în România. De la Ceaușescu la Iliescu”, dar a și depus, la Parchetul Militar, încă din octombrie 2006, o serie de documente care-i susțin acuzațiile, dar autoritățile abilitate nu au făcut absolut nimic în acest sens.
Că scandalul a fost îngropat degrabă nu mai trebuie să mire pe nimeni, având în vedere că ”greii” guvernării PDSR (ne referim la Cabinetul Nicolae Văcăroiu: 19 noiembrie 1992-11 decembrie 1996) și-au păstrat influența și în anii ce au urmat, ba chiar și-au sporit puterea.
Nomenklaturistul Ion Iliescu (președinte al României și șef al CSAT în perioada 1992-1996) avea să revină în forță la Cotroceni, în 2000, când Adrian Năstase a devenit premier – de notat că, în '95, Năstase va fi fost șeful Camerei Deputaților și președinte executiv al PDSR. În '95, ministru de Externe era dubiosul Teodor Meleșcanu, care ulterior avea să fie preumblat prin tot soiul de sinecuri (inclusiv șef al SIE), mai ceva ca sfintele moaște. Ca o paranteză, din componența guvernului PDSR făcea parte și tatăl lui George Maior (viitor șef al SRI și ambasador al României în SUA), Liviu Maior, titular al unui mandat la Ministerul Învățământului.
Istoricul și scriitorul Marius Oprea a depus la Parchetul Militar, încă din 2006, un contract încheiat (în '94) de Romtehnica și guvernul iranian:
”Contractul prevedea livrarea echipamentelor necesare pentru dotarea a două regimente cu rachete sol-aer. Statul român se angaja inclusiv să instruiască militarii iranieni pentru a-i învăța să folosească acest tip de rachete care se amplasează şi se lansează de pe camioane. Valoarea contractului era de 8.904.034,96 de dolari, din care 7.394.563,63 era costul efectiv al echipamentelor militare, restul fiind cheltuieli de instruire a militarilor iranieni. Nu cred că Romtehnica, care era regia autonomă a statului, putea să încheie un contract care încălca flagrant embargoul impus de comunitatea internaţională Iranului fără acordul CSAT, a şefului Marelui Stat Major sau al ministrului Apărării de atunci. De aceea, îi solicit procurorului Dan Voinea (general magistrat, şef al Secţiei Parchetelor Militare-n.r.) să înceapă ancheta prin audierea fostului preşedinte de atunci, deci şi şef al CSAT, Ion Iliescu”.
De asemenea, Marius Oprea a mai precizat că alte persoane care ar putea să cunoască detalii despre această operaţiune sunt Gheorghe Tinca, fost ministru al Apărării Naţionale, generalul Dumitru Cioflină, fost şef al Statului Major General, colonelul Toma Anton, fost director al Romtehnica, şi colonelul Costică Lapteş, fostul şef al Grupului Industrial al Armatei-Regie Autonomă (GIARA).
Istoricul a explicat că, din 1994, România a semnat un parteneriat pentru pace cu NATO, ceea ce însemnă că prin încheierea acestui contract oficialii statului român au încălcat înţelegerea şi au pus în pericol stabilitatea internaţională.
”Există o dispoziţie scrisă semnată de unul dintre şefii de la Romtehnica prin care se atrage atenţia salariaţilor ca să nu se vorbească în fabrică despre delegaţia străină ca fiind din Iran, ci să se folosească sintagma «delegaţia din Egipt». Aceasta este cea mai bună dovadă că embargoul a fost încălcat cu bună ştiinţă”, a mai spus Oprea.
