"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Pe 26 mai avem cu toții o datorie față de România, față de noi înșine și față de copiii noștri, să spunem de două ori DA la întrebările referendumului pentru Justiție și să mergem să votăm pentru Europarlamentare.
Acea parte a societății care își dorește o societate cu reguli clare și predictibile, în care fiecare să pornească cu șansele pe care i le acordă legea, care își dorește cetățeni independenți de voința și pohtele potentaților zilei, care își dorește aplicarea egală a legii și pedepsirea infractorilor, acea partea a societății care face România să meargă în față are nevoie în 26 Mai de o victorie. Validarea Referendumului va reprezenta o binemeritată și atât de necesară victorie a cetățenilor onești ai României, care din 2017 încoace protestează, stau cu ochii pe ședințele de guvern, urmăresc ședințele din comisiile pentru justiție, citesc Monitorul Oficial dimineața la cafea, sunt într-o permanentă alertă, din dorința de a salva democrația și statul de drept din România.
Istoria acestui Referendum începe cu protestele din februarie 2017, odată cu adoptarea de către guvernul Grindeanu a OUG 13. Cu câteva zile înainte președintele Iohannis, într-o ședință de Guvern la care a participat, a făcut celebra afirmație cu „elefanții din încăpere.” În ciuda avertismentelor venite de la Cotroceni și dinspre societatea civilă, Guvernul Grindeanu a adoptat Ordonanța pe 31 ianuarie 2017. Atunci, zeci de mii de oameni, în București și în toată țara, au protestat pentru retragerea acesteia. Protestatarii au îndurat frigul seară de seară, într-un demers civic nemaiîntâlnit de la protestele din Piața Universității din anii ’90.
Odată adoptată Ordonanța, ea nu mai putea fi atacată la Curtea Constituțională decât de Avocatul Poporului. Iar reacțiile de la acea vreme ale lui Victor Ciorbea au arătat cât de bine pus la punct a fost și este planul PSD-ului pentru a obține ce-și doresc liderii și rețeaua sa clientelară.
Ce nu au luat în calcul au fost două necunoscute: societatea civilă și USR-ul. Cea dintâi a arătat, după foarte mulți ani, că este vie și că are o creștere frumoasă, că se poate mobiliza, că este formată din oameni cinstiți și pașnici. Oameni care condamnă abuzurile sub orice formă s-ar produce ele: prin legi sau prin intervenții brutale și nejustificate ale organelor de ordine. Protestele din ultimii doi ani și jumătate au fost cele mai pașnice și au devenit un model pentru o lume întreagă. Cea de a doua necunoscută pentru PSD au fost parlamentarii USR, care au apelat la toate resursele legale și constituționale pentru a opri atât OUG 13, cât și modificarea Legilor Justiției și a Codurilor Penale în folosul celor care își doresc cu atâta ardoare Amnistia și Grațierea.
De doi ani și jumătate, PSD-ALDE și complicii lor de la UDMR țin societatea românească într-o stare de haos, de conflict și de tensiune. Această tactică de manipulare a mai fost folosită în decembrie 1989 când pe canalele de propagandă (TVR și radioul național) se transmiteau știri despre presupuși teroriști care trăgeau în populație sau care ar fi otrăvit rezervoarele de alimentare cu apă a orașelor.
Revenind la Referendumul pentru Justiție din 26 mai. Este un instrument politic constituțional al Președintelui Iohannis, pe care a amânat să-l folosească timp de doi ani și jumătate. În perioada de consultări cu partidele politice și cu societatea civilă i s-a solicitat să preia întrebarea din inițiativa cetățenească „Fără Penali în funcții publice”. Însă aceasta deja se află pe circuitul parlamentar, adică în linie dreaptă spre Constituție.
În urma ciocnirii tuturor intereselor și orgoliilor politicienilor implicați, întrebările alese de președinte nu sunt cele mai fericite, dar asta nu mai contează. Important este ca referendumul pentru Justiție, pentru stat de drept, pentru democrație, pentru libertate, să treacă și să fie validat.
Prima întrebare la care românii sunt așteptați să răspundă este: „Sunteți de acord cu interzicerea amnistiei și grațierii pentru infracțiuni de corupție. Propaganda PSD – ALDE în ultimii doi ani și jumătate au apelat fără rușine la empatia cetățenilor. Au vorbit despre amnistii și grațieri ale unor oameni simpli care pot beneficia de grațiere printr-un decret prezidențial. Au speculat cazurile unor persoane care au fost condamnate, spune propaganda, pe nedrept. Astfel, au încercat să inducă în rândul populației ideea de egalitate între infractori de drept comun și marii corupți, printre care și patroni de media cu condamnări penale pentru acte de corupție.
A doua întrebare la care românii sunt chemați să răspundă este: „Sunteți de acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare și cu extinderea dreptului de a ataca ordonanțele direct la Curtea Constituțională?” Este o întrebare construită complex. Însă mesajul este simplu: Nu mai vrem ca Guvernul să emită Ordonanțe de urgență de tipul celebrei OUG 13. Și vrem ca dreptul de a ataca la CCR ordonanțele de urgență să fie extins, adică să nu mai fie doar răspunderea Avocatului Poporului, instituție condusă de persoane numite politic deci supuse politic.
De ce toate acestea? Pe de o parte sunt necesități care țin de echilibrul puterilor în stat, fundamentul oricărui stat democratic. Puterea Legislativă nu poate interveni în activitatea Puterii Judecătorești, anulând sentințe definitive, așa cum s-a întâmplat în ultimii ani. Puterea Executivă nu poate interveni peste Puterea Judecătorească așa cum și-ar dori unii lideri politici care au grave probleme penale. Justiția trebuie să rămână independentă iar echilibrul constituțional trebuie să fie reconstruit.
