Cazul Dodon. Prostia din născare, leac în lume nu mai are!

Prostia umană n-are hotare, iar cea moldovenească este nemărginită, extinsă în întregul Univers.

Individul de 2 metri (înălțime) de la Ministerul Apărării nu putea să spună o aberație și o tâmpenie mai mare ca el, decât doar ca să-și demonstreze mentalitatea sovietică: ”... sunt niște studii științifice, care arată că oamenii reacționează altfel când vine o echipă de oameni înarmați, echipați, desciplinați, cu un automobil gen ale noastre, care este tehnică de luptă. Reacția 100% este una ascultătoare când trece un așa automobil și trece mesajul prin localitate”. E cumva război în toată legea, domnule ”academician” Pînzari?

Este foarte clar că acest fost polițist (ce are el comun cu Armata Națională?) nu putea să scoată tehnica militară cu mitraliere printre cetățenii pașnici și absolut nevinovați de prostiile lor, decât la indicația expresă a ”Comandantului Suprem al Forțelor Armate”.

Așadar, în realitate Dodon este cel care-și umflă mușchii și obrajii îmbujorați ca să-și demonstreze importanța, pe care nu o are cu desăvârșire. De aceea a avut el nevoie de cele 60 de zile! Să-și ducă blindatele cu mitraliere la Condrița ca să le ”blagoslovească” preoții lui aghezmuiți, care participă la ”guleaiurile” de acolo!

Și atunci cum să nu ne aducem aminte de marele nostru humuleștean, Ion Creangă, care, pentru cazuri similare, spunea cu multă înțelepciune: ”Prostia din născare, leac în lume nu mai are”. Amin!