Elefantul din campania prezidențială: cine va îndrăzni să reformeze serviciile secrete? Tăcere deplină!

Acum, că Dragnea și elucubrațiile sale despre “statul paralel“ au dispărut, m-aș fi așteptat ca, în această campanie, să avem o discuție onestă despre rolul serviciilor secrete în România. Și? Tăcere. O tăcere deplină. O tăcere lașă. Tăcerea unor oameni care se tem că, dacă vorbesc prea mult, le ies la suprafață tinichelele pe care le credeau îngropate.

România are una din cele mai uriașe structuri de securitate din Europa. Numărul angajaților este secret, dar bugetele sunt publice. De exemplu, bugetul SRI a explodat de la 1,3 miliarde, în 2012, la 2,3 miliarde, în 2018. În 2019, Dragnea a fost de acord cu o majorare de peste 5% a sumelor alocate acestui serviciu. Bugetul SRI îl depășește pe cel al serviciilor din țări precum Polonia (120 milioane de euro), Spania (250 milioane), Franța (300 milioane),  Germania (350 milioane), Turcia (371 milioane) sau Canada (400 milioane) – date din studiul unui ONG specializat în monitorizarea cheltuielilor publice.

În plus, potrivit unui studiu al Newsweek România, în 2019, plata salariilor și a pensiilor reprezintau nu mai puțin de 84% din bugetul total al SRI și doar 16% sunt banii destinați funcționării efective.  În 2015, sumele destinate funcționării SRI reprezentau 33,83%, deci acest procent s-a înjumătățit în patru ani.

În total, România cheltuie cam 6% din PIB pe siguranță și ordine publică (adică pentru poliție și servicii speciale, date din august 2019, prelucrate de Ziarul Financiar), dublu față de Franța. Cu toate aceste alocări bugetare impresionante, cazul de la Caracal a arătat ce putrede sunt aceste structuri. Sunt complet incapabile să protejeze cetățeanul, ba chiar mai rău, îi sunt ostile și adesea asociate cu clanurile interlope.

După cum știți, președintele României este și președintele CSAT. Serviciile secrete și chestiunile de securitate națională sunt în arealul său de răspundere. Cu toate acestea, nici un candidat în competiția pentru Cotroceni nu a abordat acest subiect, în campanie. Desigur, s-au recitat niște lozinci, în momentul în care drama de la Caracal a izbucnit. Cum s-au stins ecourile acelei nenorociri, cum au fugit de subiect.

Să discutăm:

- SRI și SIE trebuie demilitarizate?

- Ce facem cu pensiile speciale și pensionările la 40 de ani?

- Cum pregătim cadrele acestor servicii, de vreme ce s-a dovedit că academia SRI era un cuib de plagiatori?

- De ce sunt bugetele acestor structuri atât de mari, de ce sunt cheltuielile de personal atât de ridicate?

- Cum este gestionată uriașa informație pe care o culeg aceste servicii? Mai pot fi ele implicate în lupta cu corupția, după ultimele decizii ale lui Valer Dorneanu și a colegilor săi din CCR?

Românii au toate motivele să se teamă că Securitatea supraviețuiește, sub denumiri diferite. Doar că, azi, securiștii nu fac doar poliție politică, ci și bani. Bani care vin din afaceri corupte sau din protejarea corupților. O dezbatere despre ceea ce se întâmplă în această zonă gri este mai mult decât necesară: mai devreme sau mai târziu, mizeria de sub preș va ajunge la suprafață. Campania la prezidențiale era un bun prilej să discutăm, dar “nu se vrea“!!! De ce? Răspunsul mă tem că este: prea multe cadavre ascunse în dulapul domnilor candidați.