Nenorocirea de la Săpoca

Tragedia de la Săpoca se alătură, la scurt timp, celei de la Caracal. Nu trebuie politizate în niciun fel, dar, în același timp, trebuie să observ că ele arată delabrarea gravă a instituțiilor, faptul că aproape nimic nu mai funcționează sub această administrație și că oricînd poți citi un breaking news – o nouă tragedie…

Reacția celor care ar fi trebuit să intervină este de fiecare dată întîrziată și ineficientă. În spatele lor – haosul și o vastă corupție care au dus la delăsarea celor implicați, plătiți să fie prezenți și să rezolve. Situația asta nu durează chiar de azi, de ieri.

Un alcoolic recidivist, 38 de ani, cu probleme psihice cunoscute, fișat, este internat pentru cîteva zile, interval în care ucide – in sevraj etilic – cinci pacienți și rănește alți opt…

Personalul spitalulului nu intervine sau intervine tardiv. Nenorocirea este exploatată la maximum de televiziuni, care se năpustesc ca lăcustele asupra subiectului. Își face apariția și ministrul de resort. Acaparează camerele și microfoanele. Post-factum se pare că știe tot ce era de făcut, dar nimic preventiv. De ce nu a luat măsuri înainte, ca să nu se întîmple aceste crime, mă întreb. Te duci la un spital ca să te faci bine și ești scos de acolo pe o targă, mort. Nenorocirea putea fi evitată, spune Sorina Pintea, dar nu a fost. De ce? Dă vina pe infirmiere și asistente. Și mai zice – „Sistemul suntem noi!” O fi, dar la ce ajută!? Nu pomenește nimic despre demisie, nici a sa, nici a altora de la vîrful sistemului de sănătate sau din rețeaua spitalelor psihiatrice.

Imaginile triste de ieri de la Săpoca m-au făcut să cred că țara asta nu e normală. Seamănă tot mai mult, de la o vreme, cu un azil psihiatric. Părem toți duși, absenți, cu gîndurile tulburate, niște bolnavi. E o simplă impresie!? Oare!?