Ziua scadenței

Ani la rândul, România și-a privit impasibilă valorile plecând și a lăsat în locul lor oportuniști și incompetenți să urce tot mai sus, în fruntea organigramelor, fără a se revolta. S-a tăcut de fiecare dată, din interes sau din indiferență, când banul public era jefuit fără jenă, astfel că hoții au început să renunțe la discreție și să facă totul în văzul lumii. Amantele au devenit directori de spitale, rubedeniile au devenit șefi de instituții publice, iar plagiatorii profesori universitari. Societatea întreagă a luat-o pe același drum, astfel că trișatul la examene a devenit o modă, iar rezultate concursurilor de angajare au intrat într-un firesc al măsluirii. România întreagă și-a inversat scara valorică, lăsându-i pe cei buni în urmă, marginalizându-i, și promovând orice mirosea de departe a non-valoare, a oportunism, a incompetență. Politicienii au fost aleși pe aceleași criterii.

Și lucrurile păreau cumva să meargă și așa. Ce e drept, la momentul acela, dezastrele naturale păreau scenarii de film. Dar a venit și vremea coronavirusului. O vreme în care România ar fi putut fi condusă de valorile acelea care fie au plecat, fie au fost marginalizate. De voci sigure, care ar fi putut lua decizii preventive, nu adaptate dezastrului.

Nu de directori de spitale numiți politic, nu de politicieni care își anunță izolarea în conferințe de presă, nu de medici cu diplome cumpărate, nu de conducători de instituții publice care habar n-au cum să reacționeze în situații de criză, nu de comunicatori care refuză să-și mai facă treaba, de frica judecății publice. Tot ce vedem acum e rezultatul unui lanț de decizii pe care noi le-am luat.

Acum vom plăti, de fapt, prețul angajărilor pe pile în instituții publice. Acum o să simtă toată lumea că România asta de după Revoluție a fost construită pe fundamente valorice incerte. România valorilor inversate începe de acum să deconteze prețul anilor de impostură, de prostie și incorectitudine. Să facem un exercițiu de imaginație și să vedem cum ar fi fost astăzi, acum, România noastră, dacă ar fi condus-o, pe toate palierele ei, centrale și locale, oameni deștepți. Dacă examenele de admitere în școli superioare erau pe bune, dacă atâtea concursuri de angajare erau corecte. Dacă sistemul sanitar era înțesat de profesioniști. Dacă...

Dar suntem aici unde suntem. Și acum vom plăti iar pentru amante, pentru pile, pentru rubedenii, pentru șoferi, pentru acțiuni la purtător...

Dar de data asta nu cu bani publici, așa cum suntem obișnuiți. Ci cu viața celor pe care îi iubim. Statul nu e o entitate de neatins. E ceea ce noi am construit și ceea ce noi am tolerat. Iar acum va fi greu. Pentru că totul se plătește și iată că a venit și ziua scadenței...