Uniunea Europeană are nevoie de un ”antidot antifraudă”! Clotilde Armand: Virusul CORUPȚIEI amenință coeziunea UE și vitalitatea proiectului european

Uniunea Europeană are nevoie de un ”antidot antifraudă”! Clotilde Armand: Virusul CORUPȚIEI amenință coeziunea UE și vitalitatea proiectului european

Europarlamentara USR Clotilde Armand avertizează, într-o amplă analiză publicată de Euronews.com, că nu doar în prezent, ci și în viitoarele crize post-Covid-19, Uniunea Europeană are nevoie de un ”antidot antifraudă”, în condițiile în care virusul corupției amenință să distrugă politica de coeziune a UE și vitalitatea proiectului european.

Podul.ro vă prezintă în integralitate argumentele și concluziile europarlamentarei Clotilde Armand:

”Timp de săptămâni întregi, liderii europeni au căutat bani pentru a-și proteja cetățenii și întreprinderile împotriva sărăciei, ca urmare a crizei COVID-19. Le este greu să recunoască, dar pe baza înregistrărilor anterioare, o parte semnificativă a acestor bani va ajunge în rețelele corupte. Din bugetul anual al UE, 2% se pierd din cauza inacțiunii cu privire la fraude.

Fraude transfrontaliere, deturnare de fonduri europene, nereguli în ajutoarele agricole; lista este lungă și sumele sunt în creștere. Însă interesul public s-a concentrat, în general, pe frauda Fondului de Coeziune, care este mai ușor de stigmatizat, întrucât vizează țările estice și mai ușor de ironizat atunci când vine vorba de negocieri privind distribuirea bugetului la Bruxelles.

COVID-19 și Fondul de coeziune

În plină criză de coronavirus, Fondul de Coeziune a fost primul instrument financiar mobilizat pentru redirecționarea bugetului european către protecția medicală, socială și economică din statele noastre membre. Acesta a dobândit o nouă semnificație pentru cetățenii europeni.

În peisajul post-coronavirus, bugetul de coeziune va susține recuperarea economiilor regionale și va continua strategia de convergență necesară pentru redobândirea prosperității Europei. Fondul de coeziune a fost creat pentru a sprijini economiile relativ mai slabe - de obicei cele din est - pentru a deveni funcționale în cadrul pieței unice, pentru a compensa pierderea inerentă a cotei de piață pentru companiile occidentale concurente.

Acest rol trebuie menținut fără a o denatura o fraudă.

Cu toate acestea, riscurile de abuz de fonduri sunt mai mari, având în vedere noua noastră normalitate. Pe măsură ce ne confruntăm cu noua realitate economică a crizei coronavirusului, se va aplica mai multă flexibilitate la cheltuirea fondurilor UE cu autoritățile locale care au mai multă libertate. În combinație cu economiile naționale slăbite și transferul resurselor administrative de la monitorizarea financiară, acest lucru poate duce la o creștere a utilizării frauduloase a fondurilor UE.

Obligația de recuperare a fondurilor UE nu poate fi opțională. Nu trebuie să tolerăm excepții atunci când vine vorba de probleme atât de esențiale de interes comun, precum robustetea financiară.

EPPO: o soluție promițătoare?

Indiferent dacă este cu intenții bune sau nu, puterile autorităților naționale de a investiga infracțiunile financiare se opresc la frontierele naționale. Organele UE - Eurojust, Europol și Oficiul UE de Luptă Antifraudă (OLAF) - nu au competența de a efectua investigații penale. Pe baza recomandărilor OLAF, principalul organism antifraudă al UE, autoritățile naționale reușesc să pună în urmărire doar 36% din cazurile de corupție europene și mai puțin de 10% din pierderile sunt recuperate. Un instrument suplimentar de combatere a fraudei, Mecanismul de cooperare și verificare (MCV), este încă aplicat doar unei țări - România - al cărui PIB reprezintă doar 1% din cel al UE.

Pentru a răspunde presiunilor statelor membre care solicită o abordare europeană comună a urmăririi penale, se instituie o nouă instituție, Parchetul European (EPPO). Fiecare stat membru participant va fi reprezentat de procurorii delegati care vor coordona anchetele. Acest lucru va permite aplicarea mai armonioasă a legislației și urmărirea rapidă.

Având în vedere riscul sporit de fraudare a finanțării UE, este oportun ca EPPO să funcționeze așa cum este planificat în decembrie 2020. Cu toate acestea, rămâne problema competenței sale fragmentate. Într-adevăr, puterile de urmărire penală ale EPPO se aplică numai în 22 din cele 27 de țări ale UE. Fie prin referendum, fie prin decizii guvernamentale, Danemarca, Ungaria, Irlanda, Polonia și Suedia au renunțat la cooperarea consolidată în domeniul justiției și afacerilor interne.

Mai mulți bani, mai mult condiționalitate

Încă este o problemă pentru a stabili dacă emiterea de fonduri europene ar trebui să fie condiționată de respectarea statului de drept. Penalizarea guvernelor fără a pedepsi populațiile ar fi un exercițiu dificil pentru Comisia Europeană, deoarece ar cere introducerea de noi instrumente complicate și ar putea periclita adoptarea următorului buget al UE.

În același timp, ar fi corect ca aderarea statelor membre la un sistem credibil să fie o condiție pentru acordarea fondurilor de coeziune, care să permită urmărirea eficientă a fraudei. Acest mecanism de responsabilitate ar trebui să includă apartenența la EPPO și acceptarea MCV.

Această condiționalitate va face ca statele membre „frugale” să fie mai sigure în acceptarea angajamentelor bugetare mai mari, deoarece ar reduce la minimum riscul moral al pierderii de fonduri de către alții. Mai mult decât atât, ar fi nedrept să se solicite respectarea statului de drept și să se impună MCV doar pentru unele state membre, permițându-le celorlalți să se sustragă mecanismelor care protejează integritatea fondurilor europene. Combaterea corupției și a fraudei este, de asemenea, o problemă de securitate, deoarece veniturile ilicite ale banilor UE sunt adesea folosite pentru finanțarea rețelelor de infracțiuni internaționale.

Obligația de recuperare a fondurilor UE nu poate fi opțională. Nu trebuie să tolerăm excepții atunci când vine vorba de probleme atât de esențiale de interes comun, precum robustetea financiară. Existența unor paradisuri scutite de urmărire penală în care UE nu are voie să intervină este un cadou pentru organizațiile criminale. Vom avea o imagine clară a corupției și a fraudei în UE, odată ce EPPO devine pe deplin operațional și își începe investigațiile. Ar trebui să combatem cu fermitate utilizarea ilicită a fondurilor UE, oriunde ar apărea.

În viitoarele crize post-COVID-19, vom avea nevoie de un antidot antifraudă mai mult ca oricând. Sunt convins că prietenii noștri maghiari sau polonezi vor înțelege această obligație pentru a împiedica virusul corupției să distrugă politica de coeziune a UE și vitalitatea proiectului European”.

(Sursa foto: Mediafax)