EXCLUSIV Documente. Alo, poliția? ONG-ul Pakiv România își bate joc de cei mai nevoiași romi. Cum sunt SIFONATE fonduri europene către o firmă de casă

EXCLUSIV Documente. Alo, poliția? ONG-ul Pakiv România își bate joc de cei mai nevoiași romi. Cum sunt SIFONATE fonduri europene către o firmă de casă

Podul.ro vă prezintă, cu documente exclusive, modul în care ONG-ul Pakiv România – care se ocupă, încă din 2005, cu incluziunea cetățenilor de etnie romă, cu lupta împotriva discriminării, egalitatea de șanse, identitatea de gen ș.a.m.d. – a facilitat deturnarea de fonduri europene în complicitate cu o firma apropiată, SC Pravara SRL, chiar în cadrul derulării unui proiect european care prevede plasarea și integrarea pe piața muncii a cetățenilor de etnie romă din cele mai nevoiașe comunități.

Mai mult chiar, cetățenii de etnie romă au fost batjocoriți, deși ei erau adevărații beneficiari ai proiectului, atât de angajator cât și de ONG-ul care ar fi trebuit să se lupte pentru drepturile și incluziunea lor socială.

Acuzațiile îi aparțin chiar unuia dintre coordonatorii proiectului de la Primăria Vințu de Jos, Viorel Bumbu, care a depus în acest sens o sesizare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Alba, înregistrată în 20 mai 2020.

Podul.ro vă prezintă atât sesizarea în cauză, cât și două contracte de muncă pline de nereguli care demonstrează adevărul situației expuse – toate aceste documente pot fi descărcate AICI.  

”Din cele descrise în sesizarea atașată veți înțelege cum își bat joc de beneficiarii proiectului, majoritatea romi, cei care implementează proiecte din finanțări europene. E vorba de batjocorirea incredibilă  a beneficiarilor din proiect, cca. 50% cetățeni romi care trebuie plasați pe piața muncii”, explică Viorel Bumbu, iar noi îi vom urma pas cu pas expunerea.

În cadrul proiectului pe bani europeni ”Cod SMIS 103385-CCI Sibișeni – Creșterea calității vieții și a incluziunii sociale în Vințu de Jos”, SC Pravara SRL devine angajator, datorită relațiilor privilegiate cu ONG-ul Pakiv România, beneficiarul finanțării.

O activitate principală a proiectului presupune ”integrarea/plasarea pe piața muncii și subvenționarea locurilor de muncă”.

Iată un citat agramat din proiectul desfășurat de Pakiv România:

”Rezultatul acțiunilor anterioare este angajarea pe piața muncii, principiu ce guvernează întregul proiect având în vedere, că prin acest fel persoanele, vor reuși să-și depășească condiția de vulnerabilitate în care se aflau înainte de intrarea în proiect. Astfel, urmare a medierii un număr de 100 beneficiari vor fi plasați pe piața muncii. Pentru asigurarea sustenabilitatii procesului de angajare, se va asigura subvenționarea unui număr de 100 de beneficiari pe o perioadă de maxim 12 luni, pe baza unui contract de subventionare, iar, potențialii angajatori care vor angaja cu contract de muncă beneficiari ai proiectului vor primi o subvenție, în valoare de 900 lei/lună/persoană angajată pentru o perioadă de max. 12 luni, ca sprijin financiar pentru a acoperi costurile cu salariile beneficiarilor angajați”.

O primă neregulă majoră apare din faptul că două contracte de muncă ale beneficiarilor (Rodica Nergheș și Radu Nergheș) ajunse în posesia Podul.ro demonstrează fără dubiu că aceste persoane au fost angajate cu doar 1 oră de lucru pe zi, 5 ore pe săptămână. Așa cum remarcăm la secțiunea H, ”repartizarea programului de lucru se face 8.00-9.00”.

Această situație contravine însă în mod flagrant instrucțiunii nr. 7/15.05.2020 a Direcției Generale de programe a Ministerului Fondurilor Europene, din care cităm: ”norme mai mici de 3 ore/zi nu pot justifica o afacere funcțională a angajatorului”.

În sesizarea amintită, Viorel Bumbu explică și cum s-a ajuns aici: ”De fapt, totul este un troc făcut de fiul lui Pralea Constantin, respectiv Pralea Lucian, care a primit o subvenție de 25.000 euro pentru dezvoltarea unei afaceri, deși nu făcea parte din beneficiarii eligibili în proiect în vederea angajării unor beneficiari ai proiectului. Respectiva fabrică nu mai funcționează, iar durata contractului e nedeterminată”.

De asemenea, remarcăm că, în contracte, perioada de plasare a celor 100 de beneficiari de proiect pe piața muncii este formulată ca fiind de ”maxim 12 luni”, ceea ce ar putea justifica, din punct de vedere juridic, orice desfacere a contractelor, chiar și după o zi.

Vă mai oferim un citat agramat din proiectul desfășurat de ONG-ul care cică se ocupă de incluziunea romilor:

”Rezultatul acțiunilor anterioare, este angajarea pe piața muncii, principiu ce guvernează întregul proiect având în vedere ca prin acest fel persoanele vor reuși sa-si depășească condiția de vulnerabilitate în care se aflau înainte de intrarea în proiect”.

Acestea fiind spuse, întrebăm și noi: oare cu 1 oră de lucru pe zi, 5 ore pe săptămână și cu un salariu de 280 lei/lună (net=215 lei) pot să își depășească romii (sau orice alți cetățeni) condiția de vulnerabilitate? Dacă angajatorul a câștigat 25.000 de euro, care au fost salariile ONG-iștilor de la Pakiv România? De ce tocmai beneficiarii – repetăm, mulți cetățeni romi din cele mai sărace comunități – sunt cei mai năpăstuiți în tot acest proiect, deși ei ar trebui să primească toate facilitățile și atenția aferentă?

Nu în ultimul rând, observați că la finalul contractului, la angajator nu apare decât o simplă semnătură.

În această ordine de idei, avertizăm că autoritățile abilitate ar trebui să verifice legalitatea acestor contracte făcând referire la toți beneficiarii proiectului. De asemenea, autoritățile ar trebui să clarifice dacă beneficiarii folosiți în această manevră au făcut parte din vreun ”program de ucenicie” desfășurat de către angajator, fiindcă, potrivit proiectului, angajatorul a primit sprijin financiar și pentru așa ceva.

(Sursă foto deschidere: wikiwand.com)