"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
După cum se manifestă unii lideri politici din Republica Moldova, partidele cu pretenții pro-europene au intrat în febra electorală, făcându-și planuri și anunțându-și revendicările, înainte să fie stabilite alegerile parlamentare anticipate, care nici măcar nu sunt sigure.
PSRM, care controlează majoritatea parlamentară, poate decide sau nu o asemenea desfășurare de evenimente. Oamenii lui Dodon pândesc de după colț, gata să speculeze orice atitudine lipsită de prudență sau plină de emfază. Nu o singură dată în trecut, pro-europenii s-au înecat la mal ori s-au împușcat în picior în momentele decisive.
Strategia socialiștilor, care poate fi ghicită, fără să fie cunoscută în detalii, constă în hărțuirea adversarilor și compromiterea lor, pentru reluarea pozițiilor ce li s-au clătinat după înfrângerea din scrutinul prezidențial. De ochii lumii, ei susțin că-și doresc dizolvarea Parlamentului și convocarea unor noi alegeri, dar se va vedea la timpul cuvenit că nu se vor feri să recurgă la diverse tertipuri pentru a le amâna spre o perioadă în care vor considera că s-au întărit destul din punct de vedere politic ca să meargă la urne.
Nu e ceva care să nu fie cunoscut partidelor pro-europene. Ele însă continuă să confunde prioritățile, părând să distingă în ceața care s-a lăsat peste politica moldovenească doar posibilitatea de a participa în alegeri, fără să se preocupe în mod special de premisele legale și politice care pot conduce la declanșarea lor. Se vede că nu toată lumea e familiarizată cu înțelepciunea populară care spune să nu pui carul înaintea boilor și să nu vinzi pielea ursului din pădure.
Graba lor de a se avânta într-o competiție nedecisă poate însemna că ele au rămas în inerția dinaintea alegerilor prezidențiale și nu și-au regândit tacticile după masterclass-ul pe care l-a dat tuturor, prin victoria pe care a obținut-o, Maia Sandu. O logică simplă ar sugera că strategia câștigătoare nu trebuie schimbată, câtă vreme adversarul încă nu este înfrânt, iar perioada de grație de care beneficiază forțele pro-europene nu va dura la nesfârșit. Modelul este simplu: toți în jurul Maiei Sandu, singura dintre liderii politici pro-europeni din Republica Moldova care deține o funcție importantă în stat (cea mai importantă, în anumite condiții) și singura care se bucură de o recunoaștere largă acasă și o încredere fără precedent în cancelariile occidentale. Aceasta este o realitate politică, indiferent de atitudinile față de noul președinte.
La fel de adevărat este că primul om care ar trebui să înțeleagă importanța cooperării pe segmentul pro-european este chiar Maia Sandu, cea mai în măsură să-și orienteze partidul pe care l-a condus până recent, PAS, către o atitudine concesivă față de ceilalți competitori. Chiar dacă în sondaje majoritatea acestora se zbat în marja de eroare, de modul în care va fi gestionată relația cu ei va depinde mobilizarea, încă o dată, a electoratului împotriva taberei Dodon-Șor-Plahotniuc. De această dată pentru cucerirea Parlamentului.
