Două știri: românii sunt cam antisemiți, Erdogan nu e! Copiii securiștilor și comuniștilor de frunte îi acuză pe români de antisemitism

Miercuri, în publicația turcă Daily Sabah a apărut o declarație a conducerii comunității evreiești din Turcia, în care sunt respinse cu tărie afirmațiile potrivit cărora președintele Recep Tayyip Erdoğan ar fi antisemit. 

Declarația comunității evreiești e un răspuns la ceea ce a spus recent purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al Statelor Unite, Ned Price, față de discursul președintelui turc din ultima perioadă.

„Observațiile antisemite ale președintelui turc Erdogan sunt condamnabile și nu își au locul pe scena mondială – sau de oriunde”, a spus înaltul oficial american. 

Afirmațiile absolut nepotrivite ale lui Erdogan, la adresa Israelului, țară comparată în mai multe rânduri cu Germania nazistă de președintele turc, care a asemănat și acțiunile armatei Israelului în Gaza cu Holocaustul nu sunt deloc surprinzătoare în cazul lui – detalii AICI. 

Dar o declarație a lui Erdogan de zilele trecute, de asemenea una absolut condamnabilă, a atras răspunsul înaltului oficial american. 

„Sunt ucigași în stare să ucidă copii de cinci sau șase ani. Ei sunt mulțumiți doar dacă le sug sângele”, a spus președintele Erdogan despre cei care conduc Israelul. 

Chiar așa fiind, din partea conducerii comunității evreiești din Turcia a venit următorul răspuns la cele spuse de înaltul oficial american: 

”În timp ce tragediile din regiune sunt profund întristătoare – și creșterea globală a antisemitismului este inacceptabilă – este nedrept și condamnabil să se presupună că președintele Erdogan este antisemit”.

Dimpotrivă, președintele Erdoğan a avut întotdeauna o abordare constructivă, de susținere și încurajare față de comunitatea evreiască din țară, au mai spus cei de la conducerea comunității evreiești din Turcia – detalii AICI. 

Așadar, președintele Erdogan nu e antisemit. Sau nu este, de exemplu, antisemit cum se pare că ar fi românii, pentru care a fost necesară punerea la punct a unui plan serios de luptă împotriva ”radicalismului” lor.

”Guvernul a adoptat, prin Hotărâre de Guvern, prima Strategie naţională şi Planul de acţiuni aferent pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului, a xenofobiei, a radicalizării şi a discursului instigator la ură. România are acum o Strategie naţională, un plan de măsuri concrete, cu finanţări, cu termene clare. Această Strategie vine că urmare a unui context internaţional şi a unor realităţi interne. România se alătură unui număr de state membre care au adoptat, până acum, astfel de documente strategice, fie pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului, fie într-un cadru mai larg pentru prevenirea şi combaterea altor forme de intoleranţă, xenofobie, radicalizare, discurs instigator la ură, violenţă politică sau simbolică”, a declarat reprezentantul special al Guvernului pentru combaterea xenofobiei și antisemitismului, Alexandru Muraru, cu câteva zile în urmă, într-o conferinţă de presă de la Palatul Victoria. 

Așadar totul e pus la punct. Guvernul va lupta împotriva radicalizării și discursului instigator la ură, deși nu are încă bine definite aceste noțiuni.

De exemplu, pentru stânga politică, fie ea nouă sau veche, mărturisirea creștină poate fi foarte bine considerată radicală și instigatoare la ură. Guvernul începe astfel lupta cu tot felul de păcate reale ori imaginare ale românilor, dar și cu violența lor simbolică. Exact cum spune Muraru – violența simbolică. 

Iar la capitolul simboluri, domnul Alexandru Muraru se pricepe bine, fiind singurul oficial român care a avut curajul să cinstească veteranii genocidarei armate sovietice, postând în deplina cunoștință de cauză o imagine întru cinstirea unui veteran sovietic îngenunchiat lângă un tanc T34. Așadar domnul Muraru vrea să lupte împotriva antisemitismului, xenofobiei și radicalizării românilor, în condițiile în care este – e drept, doar simbolic – lângă tancurile sovietice, care au ucis români și evrei deopotrivă (detalii AICI, AICI, AICI și AICI). 

Și tot cam din direcția aia vin și alți câțiva dintre cei care au întreținut scandalul de luna trecută, scandal generat parcă special pentru a fi demonstrate ceea ce ar fi antisemitismul și xenofobia românilor. Să amintim de Ovidiu Raețchi, fost autor la oficina ”Tricolorul” a antisemitului pe bune Corneliu Vadim Tudor, apoi acuzator al Martirilor și Sfinților Închisorilor în scandalul recent, din poziția de pretins filosemit, până când... 

Într-un articol publicat în 15 mai pe site-ul obscur ”Umbrela Strategică”, Ovidiu Raețchi spune că ”pacea din 1977 cu Egiptul (...) a fost posibilă tocmai pentru că o forță nouă (dreapta) venea la putere după decenii de opoziție. Azi, doar un triumf al stângii ar putea redeschide porțile diplomației în Gaza. Problema e că, din punct de vedere demografic, stânga e mai degrabă într-un lent declin structural în Israel” – detalii AICI. 

Așadar, în opinia lui Raețchi, bună parte din faptul că nu se poate ajunge la pace cu Hamas e doar din vina israelienilor, care se încăpățânează să voteze cu cei care nu ar dori sau putea obține pacea. 

Mai merită amintiți Alexandru Florian sau, de exemplu, de la alt capăt, Maia Ninel Morgenstern? Cât de trist e să fie tocmai acești oameni suiți pe tribuna reprezentanților și apărătorilor frumoasei comunități evreiești de la noi! 

Dacă mai luăm în calcul și prezența (mai degrabă involuntară) a domnului David Saranga, ambasadorul Israelului, în scandalul gonflat de personajele enumerate mai sus, ce ar mai fi de zis?! Oameni care au făcut tot ce le-a stat în putință să susțină că antisemitismul ar fi o problemă reală la noi, într-atât încât să fie convins Guvernul că trebuie făcut rapid un plan de acțiune ce trebuie pus în aplicare de la nivel de agent de poliție – detalii AICI.

Așadar, dacă ar fi să luăm declarațiile publice ale celor amintiți, e clar că noi, românii, avem probleme cu ura, violența, xenofobia și antisemitismul. Iar dacă luăm știrea de miercuri despre președintele Turciei, ar trebui să înțelegem că el nu ar fi. Asta e!