Se întorc protestatarii din 2017 în Piața Victoriei! Andrei Roșu a revenit în fața Guvernului: „Ăștia nu mai au erecție decât atunci când dau un tun, cand le spune șoferul (care conduce o limuzina cumpărată din bani publici) „Să trăiți!” sau când îi laudă un jurnalist cumpărat”


Se întorc protestatarii din 2017 în Piața Victoriei! Andrei Roșu a revenit în fața Guvernului: „Ăștia nu mai au erecție decât atunci când dau un tun, cand le spune șoferul (care conduce o limuzina cumpărată din bani publici) „Să trăiți!” sau când îi laudă un jurnalist cumpărat”

Andrei Roșu, ultramaratonist, antreprenor, fost membru al trupei Gaz pe Foc și una din figurile celebre ale protestelor din 2017 determinate de OUG 13 a revenit, în noaptea de marți spre miercuri, în scuarul din Piața Victoriei, pentru a semnala că este indignat de felul în care este condusă România. 

Andrei Roșu a atras atenția la începutul lunii februarie 2017 când și-a adus biroul în Piața Victoriei (foto sus, Adi Bulboacă), având scris pe una din hârtiile de protest un mesaj percutant:Statul la căldură, primul pas spre dictatură”.  

„Până acum 2 zile nu am participat niciodată la protestele de stradă. Nu am făcut asta pentru că mi-am zis că nu mă pricep la politică. Am fost, până acum, adeptul credinței ca fiecare să facă lucrurile la care se pricepe mai bine. Ei la Guvern și-n Parlament, iar eu la ce fac eu, antreprenoriat. Fiecare să lucreze, deci, conform propriilor competențe. (...) Dar s-a depășit acea linie și acum e vorba de rea voință din partea lor, a guvernanților. Ce se întâmplă acum n-are legătură cu o țară normală. Eu am lucrat în multinațională 15 ani. E ca și când la cârma unei astfel de companii ar fi angajat un CEO al cărui prim gând când vine la conducere e să fure. Un astfel de om n-ar putea rezista nicio zi în companie. Așa e și cu Guvernul ăsta acum. Doar că el ÎNCĂ rezistă.”, spunea Andrei în acele zile din 2017.

Acum, el a postat pe Facebook câteva considerații personale despre clasa politică și despre rolul ei de simplu administrator al nevoilor cetățenești într-o societate democrată, folosind epitete dure, dar cât se poate de ancorate în realitate. 

Andrei Roșu: „Feudalism versus meritocrație.

Andrei, mai bine ai scrie doar despre sport si ai sta departe de politica”. In lb. franceza, iti spun un sincer ‘F..k off’, pentru ca am 45 de ani, 12 clase terminate pe bune, o facultate de relatii economice internationale absolvita cu 9 si ceva (nu am terminat cu 10, pentru ca imi dedicam o parte din timp cantatului si concertelor), doi copii (bine crescuti), un caine, 1.8 milioane de ron stransi pentru diverse proiecte sociale si cateva firme care platesc de multi ani taxe bunicele catre stat.

Da, taxe din care politicienii nostri - printre altele - calatoresc cu avionul la clasa business. Imi amintesc un ministru (sau mai degraba sinistru) al finantelor care a dat (din banii mei si ai tai) 60.000 de ron (echivalentul a vreo 100 de dialize) pe doua bilete pe ruta Bucuresti - Moscova - Havana si retur. Se intampla prin 2018.
Pentru cei care nu inteleg (inca) cum functioneaza un stat, permiteti-mi sa va (re)amintesc.

Eu si tu nu avem timpul (si, teoretic, priceperea) de a ne ocupa de problemele administrative ale acestei tari, asa ca angajam niste politicieni / functionari (asa cum platim un administrator de bloc) - preferabil individual, fara rudele lor de gradul 1, 2 si 3. Nu pe baza de CV si interviu, ci pe baza de vot.

Contractul este simplu: eu te aleg / anagajez (pe baza unei presupuse meritocratii), iar tu imi rezolvi problemele - autostrazi, educatie, servicii medicale, siguranta, mediu etc.
Acum, sa revenim la statul numit Romania si la “ce avem noi aici”?

Pe foarte scurt, primele 2-3 straturi de politicieni si functionari sunt niste ….. (mi-e greu sa gasesc epitete, dar hai sa mentin un ton civilizat):

1)) INCOMPETENTI. Uitati-va pe “CV”-ul parlamentarilor si al ministrilor romani (stiti la ce partide ma refer) si veti vedea …NIMIC. Pentru ca nu i-ar angaja nimeni (nici macar tu, sa iti care plasele de la supermarket pana acasa). Genul de putoare caruia (sau careia, ca sa nu discriminam) ii facea ma-sa patul dimineata, in timp ce taica-su (activist convins) juca table, la o bere, cu secretarul PCR. Tipul de copil care nu avea chef sa invete (e obositor cititul…) pentru ca, oricum, trecea lejer clasa (rezolva taticul cu dom’ director).

2)) MINCINOSI si HOTI. Mai aveti nevoie de detalii? Promisiuni neonorate si bani facuti cu schema clasica: directionez banii Statului (adica ai mei si ai tai) catre un proiect local, iar jumate (sau toti) se intorc la mine si la restul grupului infractional numit partid si/sau BOR. Doar nu credeai ca banii din declaratia de avere sunt facuti din “vanzari succesive” sau din salariul de bugetar…

3)) IMPOTENTI. Astia nu mai au erectie decat atunci cand dau un tun (fara sa fie turnati), cand le spune soferul (care conduce o limuzina cumparata din bani publici si platit tot din banii nostri) “Sa traiti!” sau cand ii lauda un jurnalist cumparat. Sau cand ii pun amantele sa le linga pantofii. Pe dinauntru.

4)) TRISTI si IMBATRANITI. Uitati-va la poza de acum 10 ani a unui “politician” si la poza de acum. O sa va speriati. Nu pentru ca ar fi lucrat pe rupte, ci pentru ca stresul de a fi prins de DNA sau de a deveni, peste noapte, destituit din functie (“castrat/a”) este mare. In plus, cu zero prieteni reali, cu fundul vesnic pe scaun si cu sentimentul ca - in ciuda serviciilor medicale de calitate din Austria sau de la Paris - timpul trece in defavoarea lor, e greu sa te pastrezi tanar.
*
Spunea un om intelept ca Romania este un stat esuat, inca de la infiintare. Probabil ca are dreptate (nu avem prea multe in comun, in afara de limba romana - vorbita din ce in ce mai prost de o buna parte a conationalilor nostri - daca nu crezi, asteapta comentariile de ‘hate’ aferente acestei postari….) si nu exista, momentan, prea multe solutii.
Pentru noi, fraierii care platesc taxe si care ies in strada atunci cand guvernantii nu respecta contractul social, a mai ramas satisfactia de a ne pregati copiii pentru o lume globala, pentru o facultate si o cariera in afara tarii. Si, in rest, sa mai iesim in Piata Victoriei din cand în când, chiar daca nu mai avem nimic de zis”.

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.