EXCLUSIV. De ce se gudură Mădălin Hodor pe lângă Iohannis și Cîțu: se visează șef la CNSAS, după ce i-a înjurat și batjocorit pe studenții anticomuniști torturați la Pitești. Gașca termitelor

De ce i-a ridicat osanale Mădălin Hodor lui Florin Cîțu, când acest dezastruos se reproducea ca premier? De ce nu mai prididește Hodor să se gudure pe lângă președintele Klaus Iohannis?, pe care-l laudă și-l spală ca la Nufărul, insistând că personajul de la Cotroceni ar fi nevoit să accepte noul USL, deși șeful statul e chiar inițiatorul, patronul absolut și nașul acestei înhăitări.

Răspunsul e simplu: Mădălin Hodor se visează viitor șef al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Știe prea bine că, în următorii ani, n-ar putea fi parașutat acolo decât cu voia lui Iohannis și a conducerii PNL. Funcție babană la stat, imagine și bani publici, astea sunt obiectivele lui Hodor. 

La urma urmei, de ce n-ar presta și el, public și oricât de caraghios, pentru o sinecură care să-l belferească?, având în vedere că tovarășii din gașca lui au primit deja ciolane suculente. Frații-bombă Muraru au parvenit cum nu se poate mai bine, deși sunt mediocrități patentate – Andrei e ditai ambasadorul în SUA, Alexandru e deputat și komisar de stat filosovietic, în timp ce Alexandra Toader (o altă diletantă iohannistă) a fost unsă la conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), unde s-a făcut remarcată prin nenorociri în serie. 

Să nu uităm că în momentul în care secretarul de stat Alexandru Muraru a postat pe Facebook, în numele Guvernului și cu sigla Guvernului, o fotografie cu un tanc rusesc și cu un veteran sovietic (detalii AICI, AICI, AICI și AICI), Hodor a fost printre primii care au dat ”like”. Gestul reprezintă o insultare a memoriei martirilor și eroilor Armatei Regale, dar și o batjocorire a tuturor victimelor genocidului adus de acele șenile. Ce vă mai plac tancurile rusești, închipuiților! Ce buni sunt banii publici...

Așadar, cum rămâne cu el, cu talentatul domn Hodor, după toate prestațiile sale cu agendă? S-a agitat pe gratis? De ce nu primește și el o ceva? Nici șef al Grupului pentru Dialog Social (GDS) nu a mai parvenit, deși acolo ar fi fost mai greu cu cheveleșul. S-a gudurat cât a putut pe lângă PLUS și USR, ani de zile, apoi s-a apucat să-i insulte pe useriști, pe fundalul celor mai purulente laude adresate lui Cîțu, Iohannis și anumitor zone din PNL. Carevasăzică, dacă nici acum nu primește ceva, asta nu-i țară! 

Amintim că Mădălin Hodor i-a înjurat incalificabil pe studenții anticomuniști torturați și mutilați în cadrul Experimentului Pitești, dintre care mulți vor fi pierit în chinuri de neînchipuit – ”căcați cu ochi”, așa i-a numit, batjocorindu-le chinurile și morțile. Asta deși el lucrează la CNSAS, fiind remunerat cu bani publici într-o instituție a cărei rațiune de funcționare este reparatorie, recuperatorie. Fișa postului de ”cercetător” CNSAS presupune cu totul altceva, nu înjurarea și batjocorirea victimelor Securității și comunismului. Este de-a dreptul uluitor că Mădălin Hodor se mai reproduce încă la CNSAS (într-o societate normală, urmașă a unui genocid ce ne-a lăsat fără bunici și părinți, ar fi fost zburat de acolo), dar e de noaptea minții că și vrea să conducă CNSAS. 

Un alt membru al găștii amintite mai sus este Mihai Demetriade, tot angajat al CNSAS, E vorba despre personajul care s-a pretat să scrie o compunere în care a insistat că ”legionarii” ar fi declanșat reeducarea violentă de la Pitești, la ordinul extern al lui... Horia Sima! Aceasta este minciuna monstruosă a Securității genocidare (demontată de documente și probe irefutabile, laolaltă cu sute de martori), pe care iată că Demetriade o scoate de sub pat și încearcă să o legitimeze, pe bani publici, lucrând la o instituție reparatorie și recuperatorie. Da, și Demetriade continuă să se reproducă la CNSAS, fiind însă descalificat pe viață. Oare o înțelege asta?

Nu ne miră că pentru Hodor, Demetriade și alții de teapa lor bugetivoră, documentele mincinoase și agramate ale Securității reprezintă principala sursă de ”studiu” – nu faptele documentate, nu martorii (unii încă în viață), nu noianul anilor de zeghe și memorialistica aferentă. 

Dincolo de toate acestea, trebuie notat că sunt numeroase exemple de studenți piteșteni care nu au fost nici ”legionari” și nici nu au torturat pe nimeni, fiind însă torturați abominabil. Așa a fost marea majoritate. Iar condamnarea pentru ”legionarism” era impusă de Securitate, rămânând o etichetare specifică poliției politice, care însă la dosar nu prezenta și fapte reprobabile/culpe. Analizați dosarele Piteștiului și vă veți convinge. Ceea ce relevă fără urmă de tăgadă monstruozitatea lui Mădălin Hodor și a tovarășilor săi, care se pretează să înjure incalificabil și securistic victimele schingiuite și călcate în picioare la Pitești. Această atitudine degenerantă răpește victimei statutul de victimă, omițând un adevăr indubitabil: numai Eugen Țurcanu (rezident al Securității) și cei câțiva colaboratori direcți au acceptat trocul cu Securitatea și au pornit reeducarea violentă, la ordinul și indicațiile aceleași Securități, fără a fi supuși la torturi, în timp ce toți ceilalți au fost torturați îngrozitor. 

Și NU uitați un aspect primordial: omniprezența celor mai demente forme de tortură dă măsura disperatei și luminoasei rezistențe anticomuniste a studenților de la Pitești.