Scriitorul Dan Alexe spulberă un sub-mit: Borșul românesc NU este preluat de la ruși sau ucraineni. E una din puținele mâncăruri cu adevărat românești

Scriitorul, cineastul și jurnalistul Dan Alexe demolează, pe Facebook, un sub-mit care bântuite de amar de ani prin România: minciuna că borșul românesc ar fi fost preluat de la ruși sau ucraineni. Nimic mai fals, explică Alexe, subliniind faptul că nici rușii și nici ucrainenii nu folosesc în bucătărie zeama acră de tărâțe pe care românii au botezat-o impropriu cu un termen preluat de la ei: ”borş” (борщ). Borșul rusesc nu este altceva decât o ciorbă de sfeclă roșie care nu are nimic în comun cu ceea ce numim borș românesc, una dintre puținele mâncăruri cu adevărat românești. 

Vă prezentăm comentariul lui Dan Alexe: 

”Am spus-o de multe ori, inclusiv în ‹Dacopatie›, și e momentul să risipim seria de sub-mituri ce au bântuit prea mult: ‹borşul› nostru nu este luat de la ruşi și nici de la ucraineni. Numele vine, într-adevăr, de la ucraineni, care l-au dat şi ruşilor, însă ceea ce ruşii şi ucrainenii numesc borş (борщ) este doar o ciorbă de sfeclă roşie. 

Ruşii şi ucrainenii nu cunosc şi nu folosesc zeama acră din tărâţe pe care noi am botezat-o impropriu cu numele împrumutat de la ei: borş.

Borșul e, așadar, un omofon, dar un fals sinonim. E una din puținele mâncăruri cu adevărat românești”.

Tot într-o postare pe Facebook, Dan Alexe punctează următorul adevăr: 

”Contactul românilor cu slavii din nord (ucrainenii) a venit după un mileniu de contact neîntrerupt cu slavii din sud (sârbii și bulgarii), ceea ce și explică de ce atât de puține cuvinte au intrat din ucraineană în română, față de uriașul fond lexical luat în română de la slavii din sud.

Cât despre contactul cu rușii, asta nu a existat până în sec. XVIII-XIX și a rămas ceva cu totul superficial. În afară de un sens deturnat dat cuvântului “tovarăș”, româna nu datorează nimic limbii ruse”.