Serviciile secrete, în mod deosebit cele rusești, pentru a identifica potențialii colaboraționiști, porneau de la studiul psihologic al țintei. De regulă, aceștia se evidențiau prin lipsa caracteristicilor umane: empatie, sinceritate, corectitudine, bunătate etc. Pe de altă parte – capabili de trădare, dorință nefirească de ascensiune rapidă, dornici de bani nemunciți, gata să-și „toarne” apropiații, carieriști etc. Acest tipar era foarte prezent printre activiștii comuniști, care se rusificau benevol, negând originile lor românești. Și până la Independența Republicii Moldova și după, aceștia dădeau semne vizibile, fiind observați și înregimentați. Dacă, odată cu descompunerea imperiului rusesc, nu se prăbușea și partidul comunist, mai mult ca sigur că ar fi ajuns secretari de comsomol sau de partid.
Acesta ar fi fost parcursul firesc al unui tânăr dornic de afirmare și ascensiune accelerată, dacă nu venea Libertatea față de Rusia imperială. Ruptura tectonică geopolitică din august 1991 le-a distrus multora cariera de colaboraționist, dar nu și lui Valera. S-a orientat rapid spre o activitate politică și n-a dat greș. Domeniul politic oferă posibilități nelimitate, dacă nu te împiedici de repulsia firească pe care o provoacă vânzarea sufletului și a neamului.
Valeriu Munteanu – deputat AUR (România), născut (doar) în Basarabia.
Scurte date cronologice:
– Drept rampă de lansare, țintește funcția de primar de Floreni (2007-2009);
– Trecere și pe la fundația SOROS-MOLDOVA (2005-2006);
– Ajunge în preajma lui Mihai Ghimpu, chiar vicepreședinte al Partidului Liberal, deputat în parlamentul de la Chișinău (2009-2015);
– Este numit ministru al Mediului (2015-2017) în guvernul înscăunat de către Plahotniuc;
– Participă la distrugerea PL și înființează Uniunea Salvați Basarabia (USB), similară cu USR (România).
Acest parcurs mă face să presupun că Munteanu nu este de capul lui. Chiar similitudinile dintre USB și USR mă fac să cred că au existat contacte cu USR (România), iar mai apoi s-a oploșit la AUR.
Activități și piruete politice:
– Nimeni nu poate explica cum a ajuns vicepreședinte al Partidului Liberal infiltrându-se atât de abil, ca mai apoi să participe la distrugerea acestuia și crearea partidului „Uniunea Salvați Basarabia”;
– Nu a avut mustrări de conștiință nici chiar atunci când, împreună cu camarazii din PL, a mers la președintele Nicolae Timofti ca să-l propună pe Plahotniuc prim-ministru. În condițiile când toată societatea fierbea, este cel puțin cinic să faci un asemenea pas. Dar, precum am menționat în prima parte, lipsa afecțiunilor umane face parte din arsenalul colaboraționiștilor;
– Odată ajuns deputat AUR, Valeriu Munteanu începe să se manifeste plenar: declarații anti-UE; condamnarea Ucrainei că se împotrivește și nu cedează în fața imperiului rus, fiind vinovată de continuarea războiului; răspândește zvonuri că România livrează gratuit energie electrică Republicii Moldova și Ucrainei; pledează pentru alungarea din România a corporațiilor internaționale etc.
Se vede că scopul aducerii lui Valeriu Munteanu în Parlamentul de la București este de a crea în România o stare de ură față de românii basarabeni.
Dar mai întâi, la Chișinău a fost desantat George Simion pentru a folosi Basarabia drept rampă de lansare în politica românească. Acesta, răstimp de zece ani, prin acțiunile sale provocatoare și comportament bădărănesc, a generat în societate o repulsie majoră față de politica românească în Basarabia.
Aceasta nu este o simplă întâmplare, ci o strategie bine gândită. Ce instituții sau cine l-a trimis pe Simion în Basarabia, cine a dat poruncă să-l aducă pe Valeriu Munteanu deputat în Parlamentul României?
Atât cazul Munteanu, cât și Simion fac parte dintr-un plan geopolitic pentru a nu admite REÎNTREGIREA și revenirea ACASĂ a Basarabiei românești.
Și iată că a sosit și ziua compromiterii totale – ziua în care Valeriu Munteanu, prin votul său pentru demiterea Guvernului Bolojan, va arunca România în haos.
Dacă Munteanu nu-și va revizui poziția, vom considera că el nu s-a născut în Basarabia, ci în curtea ambasadei Rusiei de la Chișinău.
(Valentin Dolganiuc, votant al Declarației de Independență față de imperiul rus)