”Legea Fugarilor”, inițiată de Ministerul Justiției, pentru a ameliora fenomenul sustragerii de la executarea pedepselor a celor condamnați definitiv


”Legea Fugarilor”, inițiată de Ministerul Justiției, pentru a ameliora fenomenul sustragerii de la executarea pedepselor a celor condamnați definitiv

Ca răspuns la creșterea numărului de condamnați „fugari”, Ministerul Justiției propune modificarea punctuală a Codului penal, pentru a întări funcția de exemplaritate a pedepsei și a apăra încrederea în Justiție, printr-o „lege a fugarilor”.

Ca răspuns la numeroasele cazuri în care persoane față de care s-a dispus o pedeapsă definitivă privativă de libertate se sustrag executării pedepsei, Ministerul Justiției a lansat în dezbatere publică un proiect de Lege pentru modificarea și completarea art. 285, alineatele 3, 4 și 5, al Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Proiectul de normativ nu vizează  o deficiență a Codului penal în forma sa în vigoare, ci reprezintă o modificare de politică penală în contextul criminologic prezent descris în continuare. Astfel, creșterea numărului de condamnați care se sustrag executării pedepsei penale reflectă, în opinia inițiatorilor, ”o realitate socială nouă, urmare a unui cumul de cauze probabile: resurse financiare considerabile ale unora dintre condamnați, sentimentul impunității și mentalitate bazată pe lipsă de respect față de lege și Justiție”.

Infracțiunea de evadare,  prevăzută de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, a fost concepută de legiuitor într-o perioadă în care fenomenul sustragerii de la executarea pedepsei după pronunțarea hotărârii judecătorești definitive penale nu era răspândit, persoanele față de care s-au pronunțat hotărâri judecătorești definitive de condamnare la pedepse privative de libertate predându-se autorităților pentru executarea pedepselor în cvasitotalitatea cazurilor, aceasta fiind conduita obișnuită a celor condamnați.

În contextul  în care cazurile de sustragere de la executarea unei pedepse principale erau relativ izolate, au fost apreciate a fi suficiente mecanismele de cooperare judiciară internațională în materie penală – fie că este vorba de cooperarea cu state membre ale UE (care se face pe baza legislației unionale sau pe baze bilaterale), fie de cooperarea cu state terțe (caz în care sunt aplicabile convențiile internaționale în materie sau pe baze bilaterale) pentru a aborda situațiile în care persoanele condamnate „fugeau” de lege, sustrăgându-se autorităților de aplicare a hotărârilor judecătorești definitive penale.

Creșterea numărului de condamnați care se sustrag pedepsei poate avea importante consecințe nefaste:

– declanșarea și desfășurarea procedurilor de dare în urmărire, extrădare și predare determină aglomerarea activității organelor de aplicare a legii, mobilizând importante resurse umane, logistice și financiare;

– subminarea încrederii în aplicarea legii și în Justiție; aplicarea unor pedepse definitive privative de libertate care, în unele cazuri, nu sunt executate din cauza sustragerii celor condamnați de la executare, afectează funcția de exemplaritate a pedepsei și scade încrederea populației în actul de justiție și respectul față de lege, toate acestea reprezentând un factor de risc de amplificare a fenomenului infracțional;

– sustragerea de la executarea pedepsei reprezintă și o sfidare a autorității statului de a aplica legea și a înfăptui Justiția prin instanțele de judecată.

Proiect de lege inițiat de Ministerul Justiției, care își propune să descurajeze fenomenul criminologic descris mai sus și să sancționeze faptele prin care un condamnat penal se sustrage cu bună știință executării pedepsei penale, propune completarea art. 285 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, asimilând evadării și fapta persoanei condamnate definitiv la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii de a nu se preda organului de poliție în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a respectivei hotărâri de condamnare.

Intervenția propusă în ceea ce privește regimul sancționator presupune faptul că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la pedeapsa rămasă neexecutată la data evadării.

Pentru a reglementa și situația persoanelor condamnate definitiv la o pedeapsa privativă de libertate anterior intrării în vigoare a prezentei legi și care se sustrag de la executarea respectivei pedepse, proiectul prevede, sub sancțiunea unei pedepse similare celei prevăzute de dispozițiile Codului penal referitoare la evadare, un termen de 7 zile de la data intrării în vigoare a legii în care aceste persoane se pot preda organului de poliție. Totodată, se reglementează obligația pentru structurile Ministerului Afacerilor Interne menționate expres de a sesiza organele de urmărire penală competente să efectueze urmărirea penală cu privire la infracțiunile prevăzute de proiect.

Proiectul de Lege este supus dezbaterii publice pentru un termen de 10 zile calendaristice și ulterior avizării interministeriale din partea instituțiilor implicate în aplicarea viitoarei legi, dacă proiectul va fi adoptat, respectiv Ministerului Afacerilor Interne.

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.