Ilegaliștii Rusiei. Patriarhia Moscovei activează ilegal de peste patru secole

În 2018, Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol a făcut un gest istoric, care a reprezentat o lovitură de proporții pentru Patriarhia Moscovei: a înălțat Biserica Ucrainei în rang de Patriarhie, moment în care i-a înmânat și tomosul. Promulgat de Sfântul Sinod al Patriarhiei de la Constantinopol, tomosul e actul ecleziastic care certifică acordarea de autocefalie unei Biserici naționale.

Imediat, rămasă fără milioane de enoriași, fără numeroși preoți și biserici, Patriarhia Moscovei a atacat la baionetă Patriarhia Ecumenică (pe care o vrea distrusă), cerându-i socoteală Patriarhului Ecumenic, cu obrăznicia caracteristică. În replică, Arhiepiscopul Bartolomeu I al Constantinopolului a amintit că Patriarhia Moscovei nu are tomos. Adică activează ilegal de peste patru secole. 

Ce relatează Dorotei, Mitropolitul Monembaziei, în ”Cronograful” său? 

În 1588, Dorotei îl însoțește pe Ieremia al II-lea, pe atunci Patriarh Ecumenic al Constantinopolului, într-un periplu menit să strângă ajutoarele financiare necesare Patriarhiei. Era vorba de supraviețuire. Asta pentru că, după ce turcii cuceriseră Constantinopolul (1453), averile Patriarhiei, bisericile și catedralele intraseră în proprietatea sultanului, iar problemele s-au tot adâncit de-a lungul anilor ce au urmat. 

Potrivit ”Cronografului”, în 1588, Dorotei și Ieremia al II-lea ajung și la București, unde sunt primiți cu mare căldură și înțelegere frățească, fiind oaspeții domnitorului Mihnea Turcitul. Cu un alai pe măsură, cei doi sunt preumblați, timp de câteva luni, pe la mănăstiri și biserici românești. Li se oferă toată susținerea și sunt tratați cu întregul respect cuvenit. 

De la Iași, Dorotei și Patriarhul Ecumenic se îndreaptă spre Moscova, de unde acesta primise asigurări că va fi ajutat cu bani. Momentul comportă o importanță majoră – în 600 de ani de existență a Bisericii Ruse, aceasta va fi fost prima vizită a unui Arhiepiscop al Lumii în stepele mongolo-ruse. Cei doi sunt primiți cu fast, surle și trâmbițe. De pretutindeni li se zâmbește mieros și li se fac promisiuni. Sunt întâmpinați de întregul Kremlin al vremii, în frunte cu țarul Fiodor Ioanovici și țarina, dar și de Boris Godunov, fratele țarinei, acesta fiind, în realitate, adevăratul conducător al Rusiei acelor ani. 

A doua zi sunt arestați cu brutalitate, iar supliciile la care vor fi supuși se vor întinde pe durata unui întreg an. Motivul? Căzând Constantinopolul, rușii dezvoltaseră deja pandalia că ei ar fi, cică, ”cea de-a Treia Romă”, care nu există și nici nu poate exista. (Demența fusese alimentată și de căsătoria țarului Ivan Vasilievici cu Sofia, neam de împărat bizantin). Moscova se voia de-acum buricul întregii lumi creștine. Dar ce buric mai era ea, dacă nu avea o Patriarhie proprie? Drept pentru care, Godunov l-a momit pe Patriarhul Ecumenic până când i-a căzut în gheare, apoi, chiar a doua zi după venirea sa, i-a cerut să accepte înființarea unei Patriarhii la Moscova. Spre cinstea lui, Ieremia al II-lea l-a refuzat categoric, spunându-i în față că Moscova e un oraș ”prea mic” pentru o astfel de demnitate. Drept urmare, cei doi au fost puși în lanțuri. 

CITEȘTE și Rusia, Basarabia și păpușa Molotovka

”Negocierile rusești” (adică supliciile) au durat un an de zile. Au fost bătuți cu sălbăticie, înfometați și umiliți în felurite chipuri. Fiindcă asta presupune ”ospitalitatea rusească”. La un moment dat, Godunov i-a cerut lui Ieremia al II-lea să mute cu totul Patriarhia de la Constantinopol la Moscova, închipuiți-vă asta. Patriarhul nu a cedat, deși trecea prin chinuri cumplite. Apoi i-a cerut să înființeze o Patriarhie la Vladimir, care pe-atunci era cel mai mare oraș rusesc (adică tot un fel de sat). Patriarhul a refuzat în continuare. 

Până la urmă teroarea avea să-și spună cuvântul. În ianuarie 1589, în plină iarnă rusească, cei doi au fost azvârliți în râul Moscova printre sloiuri de gheață. De acolo au fost scoși numai după ce Patriarhul Ecumenic a cedat și a semnat gramata de înființare a Patriarhiei Ruse. (Prieten al lui Godunov, călugărul Iov parvine ”Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii”, la 29 ianuarie 1589. Următorul țar îl va întemnița pe Iov și-l va ucide, pentru a-l putea unge patriarh pe Ignatie, prietenul său grec. Fiecare țar își va impune patriarhul, excepțiile sunt rarisime).

După ce obține o Patriarhie la Moscova, prin tortură și ilegalități strigătoare la cer, Boris Godunov îi lasă pe Ieremia și Dorotei să plece, schingiuiți, bătuți și fără bani. Cei doi ajung din nou la Iași, apoi la București. Se plâng tuturor de cele pătimite la Moscova. Domnitorii și mitropoliții români îi găzduiesc și-i ajută cu tot ce pot. La plecare sunt încărcați cu daruri, li se dau importante sume de bani. 

În 1591, Ieremia al II-lea va trimite la Moscova o gramată soboricească în care nu va face altceva decât să recunoască o stare de fapt. Însă NU va trimite ceea ce aștepta și dorea Moscova – tomosul, actul ecleziastic care să transforme Mitropolia Moscovei în Patriarhie. Abjecția săvârșită de Moscova nu a fost uitată de-a lungul secolelor – toți patriarhii care au urmat au refuzat să-i acorde tomosul. Iar o Patriarhie fără tomos e o contradicție în termeni. Vorbim despre o Patriarhie ilegală.

Întrucât Patriarhia Moscovei e ilegală, la fel de ilegală e și Mitropolia KGB-istului Vladimir Cantarean din R.Moldova, care se supune acestei structuri fără temei. Evident, ilegalist este și popa propagandist Longhin Jar, mitropolitul Rusiei din Ucraina.

(Tot pe această temă, vă invit să citiți AICI un editorial superb al regretatului scriitor Nicolae Dabija)