"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Unul dintre cei mai cunoscuți și mai apreciați scriitori ruși din exil, singurul care a primit toate cele trei cele mai presigioase premii literare ale Rusiei, Mihail Șișkin a acordat un interviu publicației britanice The Guardian în care vorbește inclusiv despre „rinocerizarea” compatrioților săi cultivați pe modelul personajelor celebrei piese de teatru „Rinocerii” a autorului de origine română Eugene Ionesco, subliniind că cel mai important inamic al culturii ruse este chiar regimul de la Kremlin.
Șișkin locuiește în Elveția din 1995, iar în cel mai recent volum al său tradus în engleză „Rusia mea: Război sau Pace?”, autorul trece în revistă contururile violente ale istoriei Rusiei și examinează relația tulbure dintre statul rus și cetățenii săi. Interviul pentru The Guardian - pe care îl redăm integral mai jos - conține multe referiri la acest volum:
Î: Ați vorbit în trecut despre un război civil în literatura rusă între naționaliști și liberali. S-a adâncit el de la invazia Ucrainei?
Șișkin: În urmă cu 20 de ani eram cu toții împreună la Kiev la festivalul literar de acolo - scriitori și poeți care scriau în limba rusă în Ucraina. Și am avut sentimentul că, în sfârșit, construim viitoarea cultură rusă, în care înțelegerea reciprocă este importantă. Și apoi, mai târziu, a venit anexarea Crimeei și am văzut oameni cu care stătusem la masă strigând: "Crimeea este a noastră! Crimeea este a noastră!" A fost ca în celebra piesă a lui [Eugène] Ionesco, Rinocerii, în care oamenii se transformă în rinoceri. Nu era posibil să vorbești cu ei. Îmi era imposibil să vorbesc cu fratele meu care locuiește la Moscova. Așa că am devenit străini. Există ceva de genul unui hău de civilizație între noi în cultura rusă. Pot înțelege de ce oamenii care nu citesc cărți susțin acest război. Dar îmi este imposibil să explic de ce oamenii cultivați susțin acest război.
Î: În cartea dumneavoastră spuneți că misiunea tuturor scriitorilor și artiștilor ruși este să arate că nu toți rușii susțin acest război. Dar, după cum spuneți, mulți artiști și scriitori nu sunt convinși că au această misiune.
Șișkin: Aceasta este misiunea mea acum. Toată viața am simțit un pământ ferm sub tălpile mele. Era cultura rusă care acum a fost spulberată. Acum o sută de ani, imigranților ruși nu le era rușine să vorbească în rusă pe străzile din Berlin sau Paris. Acum le este rușine să vorbească în limba lor. Misiunea mea prezentă este să fac totul pentru a reda demnitatea limbii ruse. Dar acest lucru va fi posibil doar cu victoria Ucrainei în războiuk împotriva dușmanului nostru comun, regimul rus, pentru că principalul dușman al culturii ruse este chiar regimul rus.
Î: Scrieți că Rusia va avea un viitor doar dacă va trece printr-o înfrângere totală. Este aceasta o opțiune validă pentru o putere nucleară?
Șișkin: Putin are psihologia tuturor dictatorilor: „Dacă eu plec din această lume, lumea trebuie să plece cu mine." Ei nu au empatie. Ei nu iubesc oamenii. Ei urăsc oamenii. Și de aceea sunt sigur că ar apăsa butonul roșu. Dar nimeni nu va îndeplini ordinul său de a distruge Pământul. Nimeni. Și știți de ce? Pentru că în Rusia întrebarea principală nu este ca în literatura clasică rusă din secolul al XIX-lea: cine este de vină? Ce este de făcut? Nu, întrebarea principală este: este țarul real sau fals? Și poți demonstra că ești real dacă câștigi un război. Stalin a ucis milioane de oameni, dar este iubit de populație. Gorbaciov a fost iubit în Occident, dar a pierdut războiul din Afganistan și Războiul Rece împotriva Occidentului. [Așa că] este disprețuit. Generalii lui Putin i-au spus că vor cuceri Kievul în trei zile, iar Putin a calculat greșit. A eșuat. Iar acum este un fals țar. Nimeni nu va îndeplini un ordin dat de la un fals țar.
Î: Cartea dumneavoastră este un avertisment împotriva corupției limbajului, a normalizării minciunii. Dar dacă o minciună are mai multă putere decât adevărul, cine va fi suficient de curajos să o conteste și să riște închisoarea sau moartea? Când ați fost ultima dată, de exemplu, în Rusia?
Șișkin: Am fost în Rusia a fost în octombrie 2014. La târgul de carte de la Krasnoyarsk. Am fost singurul de pe scenă care vorbea despre război. Această tăcere a fost atât de umilitoare, încât a fost ultima mea vizită în Rusia. Acum este imposibil să merg oricum. Primesc amenințări cu moartea, dar ce să fac? Ar trebui să păstrez tăcerea? Ar trebui să nu mai vorbesc sau să nu mai scriu? Atunci viața mea nu ar mai avea niciun sens. Nu voi renunța.
Î: Scrieți despre "anii '90 sălbatici" din Rusia, când oligarhii au furat resursele naturale și infractorii au ajuns la putere. A fost marea oportunitate ratată. Ce ar fi putut face Occidentul pentru a sprijini democrația rusă?
Șișkin: Mă tem că adevărul este că Occidentul a ajutat la validarea acestui regim criminal în ochii poporul rus. În anii '90, oamenii erau pregătiți pentru democrație, dar nu aveau habar despre cum funcționează aceasta. Ce au arătat democrațiile occidentale noii democrații rusești? Am lucrat ca interpret în Elveția și am văzut cum funcționează această uriașă mașină de albit (a Occidentului). Oamenii cu bani furați, bani murdari, veneau din Rusia pentru a-și deschide un cont la Zurich. Iar avocații, angajați din bănci, toată lumea era foarte fericită să primească acești bani murdari. Erau absolut conștienți de faptul că erau bani murdari. Același lucru s-a întâmplat și la Londra, ba chiar mai rău. Desigur, principalii responsabili sunt rușii, dar fără sprijin din partea democrațiilor occidentale, ar fi fost imposibil să se creeze această nouă dictatură în Rusia.
Î: Vedeți viitorul Rusiei cu un oarecare optimism?
Șișkin: Sunt foarte optimist în ceea ce privește Ucraina. Sunt sigur că vor învinge în acest război. Și sunt foarte pesimist pentru viitorul Rusiei. Nu cred că va fi o țară democratică, minunată și frumoasă. Într-o zi, Putin nu va mai fi și atunci vom vedea o luptă uriașă pentru putere. Prăbușirea imperiului rus va continua; toate aceste republici naționale vor părăsi Federația Rusă. Siberia va pleca. Cred că vom avea noi dictatori, iar Occidentul îi va sprijini, deoarece vor promite să preia controlul armelor nucleare, iar istoria Rusiei se va repeta.
Î: Spuneți că ura este boala, iar cultura este leacul. Poate avea cultura un rol în schimbarea acestui viitor sumbru?
Șișkin: După acest război, va exista o ură uriașă între ucraineni și ruși. Nu va fi ușor să se creeze punți (între cele două popoare). Dar va fi nevoie de ele, va fi nevoie să le creăm. Iar acestea pot fi construite doar prin cultură, prin civilizație, doar prin literatură și muzică. Aceasta va fi o misiune uriașă.
Editura Curtea Vechea a tradus în română unele din cele mai cunoscute volume ale lui Șișkin: „Scrisorar”, „Părul Venerei”, „Luarea Ismailului”, „Paltonul cu gaică” (proză scurtă și eseuri).
Născut la 18 ianuarie 1961 la Moscova, Mihail Șișkin a studiat germana și engleza la Universitatea Pedagogică de Stat din Moscova. După absolvire, a lucrat ca jurnalist la revista de tineret Rowesnik timp de trei ani, după care a predat limba germană și engleza timp de zece ani la „Școala numărul 444” din Moscova. Mihail Șișkin s-a căsătorit cu elvețianca Francesca Stocklin (a doua căsătorie) și a locuit cu familia sa la Zurich din 1995, unde a lucrat ca profesor de limba rusă, profesor și traducător pentru Oficiul pentru Migrație.
De la publicarea romanului său Părul Venerei în 2005, el trăiește exclusiv din opera sa literară. În semestrul de toamna 2007 și 2009 Șișkin a predat limba rusă și cultura rusă la Universitatea Washington și Lee din Lexington (Virginia). Din 2011 locuiește cu familia sa (fiind în a treia căsătorie cu rusoaica Evgeniya Frolkova) la Kleinlützel în cantonul Solothurn. Mihail Șișkin a fost singurul autor care a primit cele mai importante trei premii literare din Rusia: în 2000 a primit premiul Booker rus, Premiul național bestseller 2005, Premiul Bolshaya Kniga în 2006 și 2011. Cărțile sale sunt cel mai bine vândute în Rusia.
