Vlad Pohilă: un mare cărturar luptător! (Astăzi ar fi împlinit 70 de ani)

Viaţa unor oameni erudiţi ca Vlad Pohilă nu a fost una însoţită de oportunism, egoism, bunăstare, titluri academice şi recunoaştere ştiinţifică. A ales viaţa de pustnic pentru a fi liber să-şi spună rugăciunile în limba română, să aibă oricând dreptul -- fără învoire, cenzură şi botniţă -- să-şi scrie opera în limba română , să poată iubi nestingherit Basarabia natală, neamul său şi România-Mamă. 

Vlad Pohilă a avut mai multe visuri şi un singur Ideal. Când l-am cunoscut la Universitate în anul 1971 visa la cărţi. Diverse, frumoase şi cât mai multe în limba română. Avea un dar aparte de a te convinge să citeşti cărţi de valoare, studii sau manuscrise din alte veacuri. Ştia fiecare enciclopedie, operă sau ediţie rară în care bibliotecă din Chişinău se află. Înzestrat cu mult har, îi lipsea doar talentul să-şi ascundă dragostea faţă de frumuseţea limbii materne, faţă de marile personalităţi ale istoriei şi culturii române. Se zidea între cărţi şi trăia între ele cu evlavia peregrinului înconjurat de lucruri sfinte.

Mişcarea de Eliberare Naţională i-a dezlegat aripile largi şi Vlad Pohilă a devenit un lider spiritual. Cunoştinţele sale enciclopedice l-au ajutat să dăruiască poporului reînviat cărţi şi articole încărcate de argumente, să convingă masele dezmorţite să-şi ceară drepturile legitime la limba română şi alfabetul latin. Puţini cunosc, dar Vlad Pohilă a organizat în taină tipărirea primului număr al „Glasului Naţiunii” în grafie românească la prietenii săi din Lituania. Vlad Pohilă, prin mesajul său public unificator din acei ani, are o contribuţie majoră la consolidarea forţelor naţionale şi democratice. 

Plecarea subită a unui jurnalist şi cărturar de dimensiunea enciclopedică a lui Vlad Pohilă, care a dăruit poporului său o ladă de zestre doldora de bijuterii şi nestemate, a lăsat moştenire zeci de materiale ştiinţifice şi sute de articole şi emisiuni educative, nu poate să nu pună pe gânduri o populaţie tot mai lipsită de intelectuali, de luptători şi oameni de cultură. Pierderile în lanţ din ultimele două decenii, marginalizarea sau scoaterea din circuit a personalităţilor de valoare, care au constituit nucleul Mişcării de Eliberare Naţională şi au orientat Basarabia spre România şi Europa, aducerea în prim-plan a plevuştii, politicaştrilor, incompetenților, profitorilor şi scandalagiilor, e un semn cât se poate de clar că rămânem tot mai dezgoliţi în faţa viforniţelor siberiene, a marionetelor dodoniste şi a „naţiunii civice moldoveneşti”. Înstrăinaţi de cauza naţională, împărţiţi în partiduţe, dezbinaţi de idolii de lut, încărcaţi de ură unul împotriva altuia, pseudo-unioniștii și „stataliştii” de ieri și de azi, cuibăriți în locuri călduțe, au devenit pragmatici peste măsură, încât pot scoate la vânzare chiar și Idealurile generației care a smuls Basarabia din ghearele monstrului de la Kremlin. 

Vlad Pohilă rămâne în Cartea de Aur a românimii ca unul dintre liderii spirituali ai Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia. El a continuat tradiţia enciclopediştilor români, fiind un mare cărturar şi luptător. A lăsat cele mai frumoase amintiri, a fost un Om blând, care respecta şi ţinea sincer la oameni, a fost un Om care iubea neamul românesc şi avea o inimă cât icoana României întregi. Testamentul lui se rezumă la testamentul marilor români basarabeni – Reîntregiţi Ţara şi Naţiunea Română!