Iar s-a apucat bugetarul SRI Mădălin Hodor să țină lecții de istorie, lăudând logica și deșteptăciunea „Securității” și persiflându-i pe cei care critică sinistra decizie a ÎCCJ în speța disidentului ucis Gheorghe Ursu / Replică: „Istoricii comunismului nu înjură victimele comunismului, ci le intervievează și le documentează persecuțiile”

Decizia definitivă a ÎCCJ în cazul disidentului Gheorghe Ursu, prin care torționarii, foști ofițeri de Securitate, au fost absolviți de orice vină, urmată de o motivare de inspirație ceaușistă în care Instanța Supremă a României a ales să demoleze disidența victimei Securității și să arăte că instituția de teroare și crime a Partidului Comunist nu era în conflict cu populația, i-a provocat o satisfacție uriașă bugetarului Mădălin Hodor, cercetător la CNSAS și profesor la Academia SRI, unde cică i-ar învăța pe studenți „adevărul” despre Securitate. 

Într-un delir care a obținut sute de likeuri din partea unor amatori de autoflagelare și alți diletanți, tainici admiratori de ceaușisme, Hodor defulează frustrări colecționate în urma numeroaselor contestări publice de care a fost vizat în ultimii ani, inclusiv din partea PODUL - care l-a și citat adesea, de altfel, până să înceapă să abereze și să promoveze falsa teză securistică potrivit căreia deținuții politici de la Pitești erau niște căcați legionari care s-au omorât pentru o gamelă. Or ÎCCJ pare că și-a inspirat sentința, în cazul Ursu, exact din genul acesta de ipoteze (abominabile), preluate cuvânt cu cuvânt din documentele sinistrei Securități despre care Hodor afirmă că a învins pentru că a fost logică, deșteaptă, branșată la realitate. 

Ulterior, potrivit dezvăluirilor de presă, vehemența cu care Hodor începuse să dezvinovățească Securitatea pentru anumite atrocități și să se bazeze exclusiv pe documentele ticăloase ale acesteia cam coincidea cu angajarea sa la Academia SRI.

„Puteți să tipati până nu mai puteți și să scrieți o mie de articole indignate.

Nu judecătorii sunt vinovați.

Dar aveți totuși dreptate. Securitatea v-a învins. Dar nu pentru că a fost puternica. Pentru că a fost logica, pentru că nu a hiperbolizat minciuni de dragul audienței.Pentru că nu au scris că au fost milioane de victime și când a fost vorba să aducă documentul nu l-au mai gasit. Pentru că nu au spus că au fost 12 000 de minori recrutati și o să vedem noi mare proces, iar după trei ani am zis "Ei am făcut și noi un dosar asa sa fie ". 

Securiștii v-au învins pentru că că au fost logici, concreți, deștepți, branșați la realitate. V-au bătut pe probe, pe fapte. Pe faptul că nu ați fost in stare să produceți probe. Degeaba va excitați și căutați vinovați la Securitate, la SRi și la extratereștri. Adevărații vinovați că s-a ajuns la asta sunteți chiar voi. Uitati-va la voi mai întâi și apoi mai vorbiți”, scrie Hodor în postarea sa de acum câteva zile de la Facebook. 

Primește replici în comentariile de la postare, dar și la o serie de jurnaliști care i-au atras de nenumărate ori atenția că e o aberație să consideră că documentele întocmite de Securitate prezentau corect realitatea, fără să încerci măcar o dată să stai de vorba și cu victimele represiunii. 

Inclusiv șefa sa de la CNSAS, cercetătoarea Germina Nagâț, exprimă în legătură cu cazul Ursu o opinie la polul opus, arătând cât de aberante sunt decizia și motivarea ÎCCJ:

„Până la hermeneutica sentimentului românesc al urii de sine, propun să reflectăm la câteva citate din motivarea sentinței de azi a ICCJ, în cazul torționarilor lui Gheorghe Ursu. Primul:

”/.../ Înalta Curte, în acord cu prima instanță, reține că nu este îndeplinită situația premisă, aceea a existenței unui conflict (adversități) între organele statului, pe de o parte, și populația civilă sau o colectivitate, pe de altă parte, în cadrul căruia să se recurgă la supunerea acestora (sic!) la tratamente neomenoase, tortură, mutilare sau exterminare, așa cum se prevede în textul incriminator. /.../ este absolut necesar ca acțiunea inculpatului să se înglobeze într-o acțiune mai amplă, sistematică, în care și alte persoane comit astfel de acte împotriva uneia sau mai multor persoane cu care au stabilit relații de adversitate /.../”.

Pe scurt: În motivarea sa, Înalta Curte susține că nu exista în 1985 o acțiune amplă și sistematică de supraveghere a persoanelor care criticau dictatura lui Ceaușescu. Și nici vreo stare de ”adversitate” a organelor statului față de disidenți. În plus, Gheorghe Ursu nici nu era disident, fiindcă Securitatea nu știa că el a trimis scrisorile incriminante la Europa Liberă. Și n-a devenit disident nici după ce Securitatea a aflat din jurnal că el le-a trimis, fiindcă înainte de asta i se dăduse un pașaport turistic.... Nu poți fi disident dacă ai primit pașaport, nu mai încurcați lucrurile! Paul Goma, Doina Cornea, Vasile Paraschiv (toți cu pașapoarte turistice și călătorii în Occident, mai ales în Franța) au fost niște privilegiați. Nu s-au încălcat drepturile omului în România lui Ceaușescu, dar acordarea unui pașaport era totuși un privilegiu. Iar urmărirea informativă prin microfoane, turnători, filaj etc. nu a cauzat ”suferințe mari sau vătămări ale integrității fizice sau psihice” ale persoanelor, deoarece nu era cunoscută de victime la momentul când se petrecea. Altfel spus, dacă ai fost violat în somn și n-ai simțit nimic, se cheamă că integritatea ta fizică nu a suferit niciun fel de ”vătămare”.... Dixit Înalta Curte, definitiv și irevocabil, Anno Domini 2023”. 

Jurnalistul Răzvan Gheorghe (PODUL.ro) consideră chiar că afirmațiile publice jignitoare ale lui Hodor la adresa victimelor Securității criminale sunt incompatibile cu funcția de cercetător în cadrul CNSAS. Nu spune că Hodor ar trebui împiedicat să se exprime, ci să o facă de pe poziții de angajat în mediul privat.

Răzvan Gheorghe: „Bugetar al SRI, asta e Mădălin Hodor, lăsați-mă cu ”istoricul”. Pe istoricii comunismului și ai Securității îi găsiți pe coperțile studiilor din biblioteci, nu la Academia SRI. Învățați istoria din cărți, nu pe Facebook. Și-apoi, istoricii comunismului nu înjură victimele comunismului, ci le intervievează și le documentează persecuțiile, sau în orice caz le tratează cu respectul cuvenit unor victime. Istoricii comunismului nu preiau pe nemestecate minciunile Securității, cea mai criminală instituție din istoria României, pentru a le prezenta mai apoi drept dezvăluiri ”științifice” în niște compuneri ce exced orice normă academică. Istoricii comunismului știu că interpretarea istoriei în grila corectitudinii politice nu are nici cea mai mică legătură cu profesia de istoric. 

Am încercat să vorbesc în câteva rânduri cu domnul Hodor despre așa-numitul Experiment Pitești, de fiecare dată remarcând că nu deține nici măcar cunoștințe elementare. Dacă-l scoți din dosarele Securității (doar din unele, că nu prea are el texte cu anii ‘40-‘50) nu are multe de spus. Pentru dânsul, Eugen Țurcanu era un ”mare legionar”, când, în realitate, vorbim despre un tânăr diplomat comunist cu acte în regulă (arestat chiar după ce partidul îl trimisese la o reuniune în Bulgaria). Pentru Hodor & Demetriade, Țurcanu va fi fost ”legionar” și la Pitești, când în realitate vorbim despre un rezident al Securității (lucru spre care converg chiar și înscrisurile de la dosar). Mai mult (fără a intra în detalii), cartea lui Hodor despre Revoluție uzitează tot soiul de scenarii prezentate fără nici cea mai mică probă, insistând pe lipsa oricărei vinovății a Securității în ceea ce privește baia de sânge (din nou, înscrisurile securiste privind retrageri în cazărmi și comportament exemplar sunt luate drept adevăruri rupte din cer). 

Mai miră pe cineva că bugetarul SRI jubilează după ce securiștii responsabili de moartea lui Gheorghe Ursu au fost făcut scăpați din nou și din nou (convulsiile speței se întind pe aproape 30 de ani)? Mai miră pe cineva că acest individ se pretează să ia în balon memoria inginerului Ursu, asasinat în beciurile Securității, și să-l ia la mișto pe fiul îndurerat? Mulți credeți că istoria e vreo carte de bucate și hop cu ”like”-ul. Mitocania și lipsa de carte sunt tratate drept ”calități” și ”elitism”. Asta spune multe și despre voi, nu doar despre Hodor. 

Oare de ce nu vine domnul Mădălin Hodor în privat, să-și scrie cărțile și să ne dea lecții despre Securitatea cea bună, cea logică și cea grăitoare de adevăr? De ce toată viața sa a trândăvit la stat, pe bani publici? Haideți în privat, domnule Hodor, arătați-ne care e adevărata dvs valoare. De ce e tolerat un angajat al SRI în cadrul CNSAS?”.

Jurnalistul Cristian Câmpeanu, pe pagina sa de Facebook: „Citesc că tânărul istoric Hodor a comis-o din nou. Omul care ne explica hotărât cum Pacepa nu a defectat pentru că se săturase de clica din jurul ineptului Ceaușescu ci pentru că - țineți-vă bine - ar fi fost ținta unei operațiuni anticorupție în condițiile în care în comunism nu a existat anticorupție ci doar reglări de conturi, vine acum cu altele. Mai întâi înțeleg că face o distincție calitativă între "noi", adică "ei", tinerii aplecați peste documente și arhive, riguroși și științifici și "voi" adică noi, niște bătrâni amatori, non-istorici dar fanfaroni pretins anticomuniști fără substanță și fără temeiuri. Poate. Dar îi reamintesc de exemplu că membrul grupului "noi" , un anume Demetriade, a venit cu o invenție metodologică care se numește "cultul violenței", adică un fel de genă violentă în ADN-ul legionar ca să explice crimele de la Pitești. Or, pentru oricine are vrea legătură cu știința, aceasta nu este o explicație factuală, ci o speculație ideologică. Din punctul meu de vedere nici nu știu dacă Demetriade știe exact ce este ăla cult sau ADN. Deci cam aici stau ei cu faptele.

Ca să citesc apoi că securiștii au fost ăia deștepți care ne-au bătut pe "noi" cu fapte. Desfid pe oricine care a avut vreodată de- a face cu Securitatea să confirme că această instituție sinistră a lucrat  vreodată cu fapte, în loc de imperative ideologice. Acum eu înțeleg că tot umblând prin arhive, este metodologic confortabil și "mai ieftin" să iei documentele Securității drept autentice, mai ales dacă sunt coroborate cu alte documente, dar aici aș recomanda principiul metodologic al lui Orwell privind rescrierea istoriei în fiecare zi. Dar, mă rog, nu sunt un mare istoric, sunt un biet filozof. Din această modestă poziție îmi permit să afirm că teza Securității factuale este o mare gugumănie. 

În sfârșit tânărul Hodor este oripilat de expresia "urmărirea informativă a întregii populații" prezentă în rechizitoriu. De acord, este o formulare nefericită. Dar o formulare de felul "urmărirea în masă a populației" ar fi fost mai aproape de adevăr precum și aceea de "represiune în masă". Oricare din acestea ar fi trebuit să ducă la condamnare. În plus Hodor este revoltat de încadrarea la crime împotriva umanități. Mă rog, poate nu poți să iei drept referință statutul de la Roma din 98, dar mai mult ca sigur că te poți referi la documentele de la Nurenberg pentru a demonstra că acțiunile Securității au fost exact asta: crime împotriva umanității. 

În final, decât noul relativism în favoarea Securității pe care îl practicați, prefer anticomunismul și antisecurismul fundamental și fără rest. Și asta este diferența între noi și voi”.

Replica lui Hodor la postarea lui Câmpeanu: „Cică am comis-o.

Bai nene, până una alta nu eu am pierdut vreun proces în instanță.

Până una alta, ce am scris și ce am spus eu s-a câștigat. Pe partea de vorbit cu dovezi sunt al mai cu procese câștigate între istorici. Știi de ce? Că eu nu bat câmpii și nu m-am dus cu aberații la instanța. Am probat ce am spus. Punct și mergi cu trenulețul.

Ei, vezi matele, aia e diferența. Unii cu bla, bla ,bla, alții cu meseria. Noapte buna pe partea asta și matale și restului de ezperti.

De comis o comiți mătăluță, că știi istorie, cat știu eu agronomie.

PS. Vezi că Pacepa nu a fost mare anticomunist, că poate o să îl faceți dizident și pe ăsta, care baga oameni la pușcărie pentru "acte de sabotaj". Noaptea minții.

PS 2. Știu nene că va stau in gat, dar trebuie sa.va obișnuiti cu asta. Am o veste proastă. Epoca anticomunismului după ureche s-a terminat. O să vina istoricii aia tineri, care nu sunt "activisti in domeniul istoriei", daca știți ce înseamnă expresia și la ce bat apropoul”.