De ce moldovenii continuă să voteze într-o așa mare măsură cu partidele de stînga pro-ruse? Asta-i întrebarea

Toți caută paliative, tratează simptomatic, parfumează rahatul cu arome „pro-europene”, dar nu ia nimeni în piept întrebarea cu privire la CAUZE. Că atunci tre să ridici preșul și să te confrunți cu marii „taracani”, cum s-ar zice în Moldova, ai acelei societăți. 

Istoricul Octavian Țîcu a întrebat, ieri, la o emisiune: „Mă, de ce suntem singura ‹nație› în zona asta care nu pricepe nici picată cu ceară ce e cu Rusia asta, de ce suntem singura societate din zonă care nu este capabilă de exercițiu, ori de o minimă retrospectivă istorică? De ce moldoveanul n-are conștiința istoriei?” 

Poate unora o să li se pară pompoasă abordarea, dar nu e. E elementară. Pînă nu ne confruntăm cu aceste întrebări despre societatea aia, nu ieșim la liman. O să parfumăm rahatul cu slogane „pro-europene”, „sate expres”, și n-o să mișcăm mult lucrurile. Mai ales că - din păcate - dintr-un interes strict partinic, demagogic, la modul real nu (mai) e mare diferență între promisiunile „stîngii” și „dreptei pro-europene” în R.Moldova: toți promit de-a valma că „ne dau”. 

Care-i diferența, la modul practic, între Orheiul lui Șor și „satele europene” ale Maiei? Hai, pe bune acum. E vorba de proiecte „din banii altora”, unde societatea aia nu are sentimentul demnității că participă la crearea propriei bunăstări, ci că e pur și simplu beneficiara pasivă a unui imput exterior. Or „dreapta pro-europeană” trebuia să fie despre ALTCEVA! Nu să se confunde în proiecte și slogane cu o stîngă redistributoare! 

Așa – la întrebarea de ce moldoveanul a votat duminică cum a votat (dincolo de problema lacunei istorice pe care o menționa Țîcu), răspunsul e: de-atîta că el nu (mai) vede nicio diferență între taberele politice. Punct. Îi totuna în fond cine îl conduce. Pentru că în multe privințe așa și este.