Moldova sau Basarabia

se pare că a ajuns, între timp, o non-temă pentru mulți compatrioți de pe malul acesta al Prutului. Poate și pentru că instituțiile, laice sau cultural-bisericești, de pe celălalt mal nu mai dau semnale coerente. 

ICR Chișinău nu mai pare să funcționeze, Ambasada noastră informează dar în Centrală nu știu unde se pierd firele, Mitropolia Basarabiei are în vârful ei pe cineva obosit de istorie, iar puținii preoți și dascăli care mai țin la identitatea națională se luptă, la propriu, cu morile de vânt, trebuind să reziste l‐a amenințări și tot felul de presiuni. 

Cu riscul conștient de a mă repeta, nu îmi doresc ucrainizarea bisericească a Moldovei, dar situația schizofrenică a celor două ierarhii concomitente trebuie rezolvată.

Până acum, ca pe toată linia de graniță a fostei URSS, conflictele înghețate s-au păstrat la frigider. Dogorea războiului din vecini a dezghețat însă multe situații neclarificate, din țările baltice până în deja amintită Ucraină. Noi, întreb naiv, ce facem? Ce mai așteptăm? 

Doxa!