Cum a ratat 1 Decembrie ”conducerea de vârf” a R.Moldova

Aviz ”conducerii de vârf” a R.Moldova care s-o-ntrecut de Ziua Națională să ”mulțumească” în dodii României pentru una, pentru alta, de parcă despre asta era vorba...

1 Decembrie este, de bună seamă, despre recuperarea memoriei oamenilor, a personalităților care au făcut Unirea, despre lungul efort, întins pe secole, la care au pus umărul personalități literare, culturale, clericale, elite aristocratice și liberale – sigur, raportându-se și reprezentând un popor care, sub stăpâniri străine, nu-și pierduse datele esențiale.

Fără a cunoaște, fără a-i reaminti cu nume și prenume, măcar pe cei mai eminenți dintre ei, degeaba ne întrecem în vorbăraie goală, generalități, ”la mulți ani”, ori tot felul de ”mulțumiri” inadecvate, în care se pierde tot sensul, toată mărirea, toată splendoarea evenimentului, dar și, pentru unii, toată durerea pierderii..

Cu atât mai mult cu cât o bună parte din făuritorii Unirii au fost explicit vizați de represiunea, crima, pușcăria ori deportarea sovietică, în toată Țara, dar mai ales în provinciile înstrăinate: Bucovina și Basarabia.

Despre asta este 1 Decembrie: un efort național colosal, zdrobit de ocupația sovietică, cu tot cu oamenii CONCREȚI care l-au realizat.

Să fii, deci, ”conducere de vârf” a R.Moldova și să te bălăcești în ”felicitări și mulțumiri pentru ajutor statului vecin și preten”, fără a pomeni că și TU ai participat la acea Unire, fără a aminti că (și) AI TĂI (Pelivan, ori Ciugureanu, printre atâția alții) au sfârșit în pușcăriile comuniste, înseamnă să fii un nerod fără șansă.