"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Ca orice alcătuire și întreprindere umană, și Comitetul care decernează Premiul Nobel e atins de o doză de subiectivitate, până la urmă a face alegerea dintre unul sau alt nominat e o chestiune de perspectivă, oportunitate, de ceea ce li se pare membrilor comitetului mai important și relevant în cheia valorilor care-i animă.
Dar Comitetul Premiului Nobel nu este un partid, nu este compus ori reprezentat de vreo figură politică. Este un for independent. Again - în măsura în care putem pretinde obiectivitate absolută în chestiuni de apreciere a unor merite umane.
La Timișoara, în schimb, un primar politic dintr-un partid care colaborează fructuos cu actualul partid de guvernare din RMO decide, nitam-nisam, instituirea unui premiu de 30.000 de euro și se face părtaș în mod public la premierea laureatului, ales într-un regim netransparent, de către un "comitet" format din membri "întâmplător" a-priori favorabili laureatului, care nici n-a avut concurenți....
În ciuda propagandei din jurul evenimentului, bunul simț al publicului larg a reacționat adecvat, dându-i aprecierea reală: a fost vorba despre o unsuroșenie dizgrațioasă.
"Saltimbanci... în sfatul țării… se adun să se admire…"
