Securitatea națională

Asistat de ucigași, criminalul Putin continuă metodic să omoare copii, femei, bătrâni și apărători ai Ukrainei. Periodicitatea atacurilor masive cu rachete, bombe și drone eset tot mai frecventă. Oare cât va mai rezista Ukraina, oare cât ne va mai fi scut?

Dar dacă imperiul rusesc ajunge la Odesa? Ce facem noi, cetățeni ai Republicii Moldova, români de la Est de Prut? Cine ne asigură securitatea?

Despre securitatea națională a Republicii Moldova putem vorbi exclusiv prin prisma securității regionale. 

Din capul locului este cazul să recunoaștem că teritoriul constituțional al statului este totalmente dezgolit și lipsit de apărare. 

Iată două motive de bază:

Primul. Republica Moldova este un stat mult prea mic, subdezvoltat, care există doar mulțumită donațiilor și împrumuturilor. Din aceste motive, nu-și poate permite o armată puternică, dotată cu armament modern.

Al doilea. Teritoriul său constituțional este parțial ocupat de către imperiul rusesc încă din anul 1992, agresorul care a declanșat un război de ocupație în Ukraina. 

Astfel, Republica Moldova este o mare problemă regională, care nu are soluții ordinare. Acțiunile cosmetice, care au menirea de a menține pașnic această regiune, nu pot asigura securitatea la nesfârșit. În orice moment situația poate ieși de sub control. Butoanele sunt la Moskova.

Poate oare Republica Moldova, de sine stătător, să-și asigure securitatea? 

Dacă am răspunde „Da!”, atunci am arăta ca niște măscărici mincinoși. Deci, rămâne – „Nu!” 

Și, atunci, ce ar trebui de întreprins, ca această regiune să beneficieze de securitate? Cum e posibil de asigurat această securitate? Cine poate asigura securitatea Republicii Moldova?

Pentru mine răspunsul este la suprafață. De ce? Deoarece nu trișez și recunosc niște adevăruri. 

Pentru ceilalți, răspunsul este unul ambiguu, întortocheat, sofisticat și fără rezultat.

Securitatea regională, implicit securitatea Republicii Moldova, poate fi asigurată doar dacă suntem capabili să recunoaștem două chestiuni fundamentale:

Prima. Teritoriul Republicii Moldova face parte din spațiul național românesc, ocupat de către imperiul rusesc la 1812, 1940 și 1944. Această fostă colonie și azi gravitează pe orbita Moskovei, în pofida jumătăților de măsură ale guvernanților de azi. 

A doua. Rusia imperială este dușmanul strategic al Republicii Moldova și a întregului neam românesc. Din acest motiv, de neamânat este izolarea și reducerea la tăcere a tot ce face jocul Rusiei.

Dacă luăm aceste două chestiuni drept axiome, iată ce ar trebui să întreprindem.

Voi porni de la a doua axiomă: Rusia – dușman strategic. 

- Părăsirea imediată a Comunității Statelor Independente, precum a făcut-o Georgia;

- Interzicerea limbii ruse pe teritoriul Republicii Moldova, precum a făcut-o Ukraina;

- Interzicerea bisericii rusești – Mitropolia Moldovei;

- Stoparea imediată a facilităților acordate secesioniștilor de la Tiraspol, în spatele cărora stă imperiul rusesc;

- Pedepsirea celor care susțin războiul criminal al Rusiei în Ukraina.

Axiomă: Republica Moldova – teritoriu național românesc.

Rătăcirea premeditată prin timp a populației românești din stânga Prutului are două precondiții:

Prima: consecințele catastrofale ale deznaționalizării, pe parcursul a două sute de ani, aplicată de către imperiul rusesc ocupant. Au fost folosite cele mai criminale tehnici: deportări, foamete organizată, folosirea exclusivă a limbii ruse, lipsa școlilor cu predare în limba română (la 1918 nicio școală românească), limba rusă – limbă de stat, în biserici – ori preoți ruși ori preoți vânduți rușilor, intelectualitatea românească strivită ori cumpărată cu funcții imperiale etc.

A doua: abandonarea românilor de la Est de Prut, la 1940 și 1944, de către Casa Regală și o parte a clasei politice. Regele Mihai a primit Ordinul Pobeda (doar 20 de persoane sunt cavaleri ai acestui ordin). Carol al II-lea a fost un criminal desfrânat și lipsit de orice scrupule. Abandonarea la zi a românilor de la Est de Prut de către clasa politică trădătoare de la București.

Concluzie.

Pentru o securitate regională de durată, implicit pentru securitatea teritoriului Republicii Moldova, se impun următoarele acțiuni:

- Recunoașterea necondiționată a caracterului etnic românesc al Republicii Moldova;

- Inițierea urgentă a procesului de integrare totală în spațiul românesc;

- Lichidarea frontierei de pe Prut și revenirea în spațiul național „al devenirii noastre”, precum am votat în Declarația de Independență față de imperiul rusesc.

Astfel, Republica Moldova devine parte integrantă a Uniunii Europene și beneficiază plenar de umbrela NATO, unica organizație care ne poate apăra de o agresiune rusească de ocupație.

(Valentin Dolganiuc, votant al Declarației de Independență față de imperiul rusesc)