"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
O inscripție ce abia mai poate fi citită. Chiar dacă ești în fața ei, depui oarece eforturi. Curând, foarte curând, scrisul se va estompa cu totul. În spatele cuvintelor pe moarte se înalță una dintre cele mai frumoase clădiri ale Timișoarei. Un palat de patrimoniu național. E fostul sediu al Securității Timișoara.
Aici au fost torturați și călcați în picioare curajoșii partizani bănățeni din grupările Ion Uță, Blănaru-Domășneanu și Liviu Vuc-Ioan Beg. Aici au murit oameni sub tortură, alții devenind victimele așa-ziselor ”evadări de sub escortă”, sfârșind împușcați în cap la margini de sat. Vorbim despre țărani nevinovați, cei mai mulți neavând o coloratură politică. O parte luptaseră împotriva rușilor pe Frontul de Est și apoi luptaseră în România comunizată, împotriva criminalilor năimiți de ocupanții ruși. Tot aici au fost inventate rechizitoriile mincinoase împotriva celor trimiși fie la ani grei de zeghe, fie la zidul execuțiilor, în Pădurea Verde sau în alte locații ale pieirii. Am cunoscut oameni torturați abominabil în această clădire. Fostul partizan și deținut politic Nicolae Ciurică și fostul președinte al AFDPR Timiș, Teodor Stanca, sunt doar două exemple.
Notoriu pentru brutalitate și lipsă de scrupule, Aurel Moiș a fost unul dintre cei mai prolifici vânători și ucigași de partizani. Între 1949 și 1953, maior la acea vreme, era locțiitor-șef al Securității Timișoara, fiindu-i direct subordonat colonelului Ambruș Coloman, un alt criminal psihopat. Moiș va fi trecut în rezervă cu gradul de colonel și va muri la București în 1998, fără ca justiția umană să-l tragă la răspundere pentru numeroasele crime pe care le-a patronat.
Iată textul inscripției ce face parte dintr-un monument odinioară înălțat de AFDPR Timiș: ”În aceste clădiri a funcționat sediul Securității comuniste unde au fost torturați și dați morții fii ai poporului român care s-au împotrivit satanizării bolșevice”.
Povestea continuă cu cea de-a doua fotografie (jos), trecând de la crimă la caraghiosul sinistru. Deasupra fațadei dinspre stradă a uriașei clădiri (cu numeroase anexe), tronează cu majuscule următoarea chestie: ”Castelul Puiu Napoleon”. De fapt, mulți chiar așa îl numesc: ”castelu’ lu’ Napoleon”. Cum s-a ajuns aici?
În urmă cu mulți ani, primarul cică ”țărănist” și ”creștin-democrat” Gheorghe Ciuhandu (în fapt, un șarlatan penal) le-a dat drepturi de proprietate (ilegal, desigur) unor clanuri de romi care fie năvăliseră în clădirile odinioară naționalizate, fie le-au cumpărat la prețuri de nimic, în urma unor fapte ilegale, beneficiind de faptul că moștenitorii de drept (ale căror familii au fost, în mare parte, distruse de comunism) nu mai aveau actele doveditoare (rătăcite / distruse tot în urma persecuțiilor). Nu mă refer numai la acest palat, vorbim despre străzi întregi, marea majoritate a acestor imobile fiind clădiri de patrimoniu național.
