"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În articolul precedent (detalii AICI), am analizat modul în care a fost blocată granița polono-ucraineană, avertizând cu privire la partitura rusească din spatele acestei situații ce prejudiciază puternic nu doar economia Ucrainei, cumplit încercată, ci și Forțele Armate ale Ucrainei, care au numeroase echipamente esențiale blocate la frontieră. Totodată, am subliniat importanta asistență pe care România a oferit-o și o oferă Ucrainei în aceste vremuri grele, în ciuda eternei propagande rusești privind așa-zisele ”pretenții teritoriale” românești.
În articolul de astăzi mă voi concentra asupra relațiilor româno-ucrainene, analizând atmosfera electorală din interiorul României și modul în care aceasta afectează Ucraina. Așa cum am menționat mai sus, România a oferit o considerabilă asistență Ucrainei încă din primele zile ale războiului rusesc la scară largă, deși informațiile despre importantul ajutor acordat nu ajung adesea în spațiul informațional.
Exporturi ucrainene pe rutele românești
În prezent, România este unica țară dintre vecinii de Vest ai Ucrainei care NU a introdus măsuri restrictive pentru exporturile agricole ucrainene. Totuși, narativele rusești ce vizează cerealele ucrainene sunt destul de prezente în România, atât în spațiul politic, cât și în presă, fiind influențate într-o mare măsură, inevitabil, de logica electorală în care a intrat totul – anul acesta se vor organiza alegeri europarlamentare, locale, parlamentare și prezidențiale. E de așteptat ca, în cursul campaniilor electorale, părțile interesate să agite din nou problema ”cerealelor ucrainene”.
De notat că o serie de exporturi importante ale Ucrainei, care nu mai trec prin Polonia, sunt transportate acum pe rute românești. Acest fapt a transformat România într-un stat-cheie pentru tranzitul produselor ucrainene după blocarea rutelor maritime survenită la începutul invaziei rusești. Ulterior, rolul României a sporit considerabil, mai cu seamă după introducerea embargourilor asupra importului de produse agricole ucrainene de către mai multe state est-europene, precum și după blocarea mai multor puncte de control de la granița polono-ucraineană (detalii AICI).
Într-o conversație telefonică dintre președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, și președintele României, Klaus Iohannis, desfășurată în luna ianuarie a acestui an, Zelenski a remarcat că exporturile lunare ale Ucrainei prin România au crescut de la 2 la 3 milioane de tone. În cursul discuțiilor despre dezvoltarea unui parteneriat strategic puternic între România și Ucraina, cei doi președinți au identificat un obiectiv separat pentru 2024 – creșterea capacității punctelor de trecere a frontierei pentru a exporta 4 milioane de tone de produse ucrainene prin România.
O perioadă, Bucureștiul a ezitat să investească în extinderea terminalelor din Portul Constanța, care a devenit una dintre principalele alternative pentru exporturile ucrainene. De ce a ezitat? Dacă decizi să faci investiții masive, înseamnă că iei în calcul un război îndelungat, întrucât, dacă acesta s-ar termina curând, extinderea nu ar mai fi necesară.
Cu toate acestea, acum e clar că războiul nu se va încheia rapid. Așa că, pentru a ajuta porturile să facă față încărcăturii sporite, România a investit în capacitatea suplimentară de procesare și depozitare a mărfurilor, investiția fiind una de 126 milioane de euro până la sfârșitul anului 2024.
De asemenea, e de remarcat faptul că, în lumina acestor evenimente, România va obține multe beneficii din construcția unei autostrăzi până la granița cu Ucraina, care face parte dintr-un mare proiect și anume Via Carpatia. Proiectul ar trebui să devină un coridor trans-european extrem de important, care va conecta țările din Europa de Nord și de Sud și, în viitor, Ucraina și Turcia.
Însă, există destui politicieni la București care vor să încaseze dividende politice, inflamând populist problemele reale ale fermierilor. E de așteptat ca astfel de mesaje să devină mai pregnante pe parcursul campaniei electorale.
Monstruoasele crime pe care Rusia le-a săvârșit împotriva României și a românilor
La fel ca în orice altă țară și societatea din România e împărțită în tabere. Desigur, există și pro-ruși și anti-ucraineni, dar, din punct de vedere politic, mesajele pro-Rusia sunt emise de două partide extremiste marginale și izolate, care nu fac parte din structurile puterii de la București. Rusia e direct interesată de creșterea acestor zone pestrițe și gălăgioase, cu atât mai mult cu cât, în general, atitudinea românilor și a partidelor politice românești față de Rusia NU este deloc una pozitivă, ci dimpotrivă.
Probabil că nu există român adult care să nu știe că rușii bolșevici au furat Tezaurul României. Care pe vremea Regatului României a fost transferat Imperiului Rus pentru depozitare în siguranță. În 1917, după puci, bolșevicii au anunțat că nu vor returna nimic Regatului, însă aurul nu a fost restituit nici României comuniste.
Dincolo de problema Tezaurului, să NU uităm că România a trecut prin rapt teritorial și genocid rusesc, țara fiind comunizată brutal cu tancurile sovietice. România știe foarte bine ce înseamnă Rusia criminală. După raptul Basarabiei, rușii și năimiții lor au săvârșit un genocid de proporții pe ambele maluri ale Prutului: execuții sumare, detenție politică, deportări în Siberia, Gulag, foamete organizată ș.a.m.d.. Să NU uităm nici că, de-a lungul istoriei, Rusia a invadat de 12 ori România.
În temeiul tuturor acestor motive legitime, în România există un puternic curent anti-rus, acest fapt fiind indubitabil. Dar, în același timp, există forțe și pioni politici care promovează din plin narațiuni anti-NATO și anti-UE, iar finalmente, de aceste narațiuni (identice cu cele promovate oficial de Kremlin) beneficiază Rusia putleristă.
AUR și George Simion
În acest sens, în primul rând se face remarcat partidul AUR, condus de controversatul deputat George Simion. AUR se opune cu vehemență tranzitului de produse agricole din Ucraina prin România, aprovizionării cu arme către Kiev, dar și pregătirii piloților ucraineni de F-16 în România.
Potrivit sondajelor deferite publicității, în prezent, este posibil ca acest partid să se situeze pe locul al doilea în topul intențiilor de vot, cu un procent de aproximativ 20%. Conform măsurătorilor, trendul AUR e unul crescător. De notat că scorul mare al grupării NU se datorează narațiunilor anti-ucrainene, ci e vorba despre alte problematici populiste de factură internă, pe care politrucii AUR le-au folosit încă din vremea pandemiei Covid.
Cu toate acestea, scenariul în care AUR ar putea ajunge la guvernare NU este deloc credibil, având în vedere alianța PSD-PNL (care vor putea forma guvernul și după alegerile parlamentare), dar și izolarea AUR de către celelalte partide din opoziție. Pe de altă parte, narațiunile anti-NATO și anti-UE nu pot aduce multe procente, întrucât peste 80% dintre români vor în NATO și UE.
Șoșoacă și SOS
Următoarea grupare politică fățiș anti-ucraineană este SOS, partiduleț care s-a desprins din AUR. Șefa SOS e puțin spus dubioasa senatoare Diana Șoșoacă, o viscerală goarnă anti-Ucraina și o vizitatoare a Ambasadei Rusiei de la București. Anul trecut, Șoșoacă a găsit de cuviință să depună în Parlamentul României un așa-zis proiect de lege în care propunea ca România să invadeze Ucraina cot la cot cu hoardele rusești (a se recunoaște smintitul narativ al Kremlinului).
Din cauza scandalului pe care această zdrahoancă urlătoare l-a comis la Senat, amintim că a fost anulat discursul pe care președintele Zelenski ar fi trebuit să-l susțină în Parlamentul României.
Șoșoacă i-a jignit public, în repetate rânduri, pe refugiații ucraineni, solicitând ca statul român să nu le mai acorde ajutor. Totodată, a criticat în mod uzual sprijinul pe care România îl oferă Ucrainei în domeniul integrării în UE și NATO. ”Slavă Moscova!”, a exclamat individa, la finalul unei cuvântări din Parlament.
E adevărat, Șoșoacă e o marginală absolută, însă, potrivit celor mai recente sondaje de opinie, SOS gravitează undeva în jurul procentului de 4%, existând riscul să atingă pragul parlamentar de 5% și să acceadă în viitorul Parlament.
În general, principala obiecție anti-Ucraina a AUR și a SOS este că Ucraina continuă să lupte împotriva Rusiei. Oare de unde vine narativul ăsta și cine beneficiază de rostogolirea lui?
Următoarea obiecție anti-Ucraina a AUR și SOS este că exporturile de cereale din Ucraina ar putea amenința fermierii și producătorii agricoli locali. Pe baza acestei probleme a fost creat literalmente un partiduleț politic și ”suvernaist” separat – RoSAT.
Coaliția PSD-PNL se pregătește de o nouă guvernare
Situația politică actuală din România comportă o serie de valențe atipice. Multă vreme, liberalii (PNL) și social-democrații (PSD) au fost inamici declarați, deși, atunci când s-au înțeles, au intrat în cârdășie fără nici cea mai mică problemă. Totuși, de-a lungul timpului, convulsiile dintre cele două partide au cauzat ample crize politice. Când a apărut USR, care a crescut pe fundalul protestelor anti-PSD și anti-Dragnea, liberalii și social-democrații au preferat să-i izoleze pe noii politicieni, considerați a fi imprevizibili. După ce a forțat USR să iasă de la guvernare, PNL s-a aliat cu PSD, aducându-i astfel pe social-democrați la guvernare. Conducerea PNL (via președintele Klaus Iohannis) a decis că niște vechi inamici doctrinari, cum sunt social-democrații, sunt totuși de preferat USR-iștilor, întrucât, la limită, comportamentul PSD la putere este unul previzibil.
Drept urmare, PNL și PSD au alcătuit o coaliție, căzând de acord asupra rotației prim-miniștrilor. Inițial, premier a fost Nicolae Ciucă, președintele PNL, apoi, funcția a fost preluată de Marcel Ciolacu, președintele PSD.
În lumina celor mai recente decizii (comasări de alegeri) și negocieri, cel mai probabil, Coaliția PSD-PNL va continua să guverneze România și după alegeri. Alternativele (în funcție de scoruri) ar fi o alianță cu AUR sau cu USR, însă aceste scenarii sunt foarte puțin probabile. De altfel, cel mai puțin probabil este o accedere a AUR la guvernare (așa ceva ar stârni și reacții externe negative la nivelul NATO și UE).
Pentru ucraineni, un factor deosebit de important a fost și este poziția identică de susținere a Ucrainei care vine atât din partea PNL, cât și a PSD. De asemenea, importantă este și poziția oficială pro-Ucraina a președintelui Iohannis. Toate acestea contează enorm la Kiev.
Principalii candidați la alegerile prezidențiale
Având în vedere ampla și relevanta susținere pe care România o oferă Ucrainei în aceste vremuri de mare cumpănă, ucrainenii îl asociază pe actualul președinte Klaus Iohannis cu un sprijin sistemic și cu o politică previzibilă de bună vecinătate. În timpul mandatelor lui Iohannis, relațiile dintre Ucraina și România s-au îmbunătățit în mod constant, în prezent atingând nivelul unui parteneriat strategic.
Încă din 2014, în contextul anexării Peninsulei Crimeea, România a susținut în mod constant integritatea teritorială a Ucrainei, condamnând public agresiunea rusească. Apoi, de la începutul invaziei la scară largă, Bucureștiul a jucat un rol-cheie în furnizarea de asistență urgentă pentru Ucraina: aceasta include atât muniție, cât și sprijin diplomatic pentru integrarea în UE și NATO. În martie 2022, România s-a alăturat oficial cauzei ucrainene împotriva Rusiei de la Curtea Internațională de Justiție privind săvârșirea unui genocid.
Cine îi va urma, la Cotroceni, lui Klaus Iohannis, care își finalizează, în acest an, cel de-al doilea mandat? Întrucât alegerile sunt încă departe, potențialii candidați abia au început să fie puși în discuție.
În momentul de față, e clar că Mircea Geoană – actualul secretar general-adjunct al NATO, aflat la final de mandat – ia în calcul o candidatură independentă la Cotroceni, dar nu a emis încă un anunț oficial în acest sens. Odinioară președinte al PSD, partid din care însă a plecat în circumstanțe deloc plăcute, Geoană a încercat, în spatele ușilor închise, să capete o susținere ca independent din partea PSD, însă a fost refuzat, cu atât mai mult cu cât Marcel Ciolacu, șeful social-democraților, își dorește o astfel de candidatură. Inevitabil, ucrainenii îl percep pozitiv pe Geoană, întrucât, din poziția pe care o ocupă la NATO, s-a remarcat ca un susținător al cauzei Ucrainei.
Dacă Geoană va candida independent, cel mai probabil, Marcel Ciolacu va candida din partea PSD.
În cazul PNL lucrurile sunt mai complicate. În mod normal, în cursa prezidențialelor ar trebui să intre Nicolae Ciucă, președintele partidului, dar sondajele nu-i sunt deloc binevoitoare. La bursa zvonurilor este fluturat și Emil Boc, primarul de Cluj-Napoca, acesta fiind un candidat mai eficient. Tradițional, PNL se bazează pe accederea candidatului său în cel de-al doilea tur al alegerilor, când, de regulă, mai toate forțele politice se unesc împotriva PSD, care iată că nu a mai reușit să câștige Cotroceniul de pe vremea nomeklaturistului Ion Iliescu. E motivul pentru care Marcel Ciolacu tot insistă cu o ”rotație de cadre” și la Cotroceni.
Este de așteptat ca la funcția supremă în stat să candideze și George Simion, șeful AUR. Nici Șoșoacă nu va lipsi, așa că show-ul e asigurat.
În condițiile în care președintele Klaus Iohannis are ambiția de a ocupa o funcție externă importantă, poate președinția Consiliului European, acest fapt ar putea face să-și finalizeze mandatul înainte de termen, ceea ce ar atrage după sine și o organizare a alegerilor puțin mai devreme. Dar încă nu este clar ce funcție va primi Iohannis (zvonistica pune pe tapet mai multe scenarii).
Există probleme ”acute” în relația România-Ucraina?
Până de curând, o mare problemă a României a reprezentat-o recunoașterea de către Ucraina a așa-zisei ”limbi moldovenești”. România a explicat că limba moldovenească NU există, aceasta nefiind altceva decât o invenție rusească menită să distrugă identitatea românească, totodată menținând R.Moldova în capcana Moscovei. În cele din urmă, până și R.Moldova a recunoscut public inexistența limbii moldovenești, oficializând limba română în Constituție.
Acum această problemă NU mai există – Ucraina NU mai recunoaște așa-zisa ”limbă moldovenească”. Vorbim despre un început foarte pozitiv ce vizează rezolvarea problemelor minorității românești din Ucraina. În puțin timp, s-au făcut pași foarte importanți în această direcție.
Problemele minorităților naționale au escaladat în 2017, odată cu adoptarea Legii educației, lege care a generat probleme și în relațiile cu Ungaria. Însă, spre deosebire de Ungaria, al cărei guvern face pe față jocurile Rusiei genocidare, România a ales să încheie protocoale bilaterale separate care să asigure minorității naționale române din Ucraina dreptul de a studia în limba proprie.
Bucureștiul alege să nu își facă reclamă cu privire la ampla asistență militară oferită Kievului, dar în cercurile diplomatice se vorbește aplicat despre importanța acesteia. În plus, există informații că acest ajutor tranzitează R.Moldova către Ucraina, și asta se întâmplă tot mulțumită României.
Marea Neagră
Unul dintre motivele relevantului sprijin acordat Ucrainei e faptul că România înțelege prea bine necesitatea ca Marea Neagră să redevină o regiune în care să domnească stabilitatea.
Vârfurile politice ale României înțeleg că, dacă Ucraina va cădea, Marea Neagră nu va mai fi niciodată o zonă sigură și stabilă. În consecință, România însăși nu se va mai simți în siguranță.
