De Bunavestire a avut loc o luptă

inegală între discreția lui Dumnezeu și neutralitatea Mariei. Nu știu cum să formulez, dar noi azi "sărbătorim" acceptul umanității de a fi salvată. Să ne uităm mai atent: după episodul cumva crud al potopului, cu Noe pe post de căpitan, când Creatorul a dat un reset violent, iată că de data aceasta calea este alta. Dedicată, afierosită, adică închinată, dată cu totul, trup și suflet, creștere biologică și înțelegere duhovnicească, Maica Domnului era cea mai naivă, prostuță și neajutorată ființă. Nimeni - părinții ei minunați erau deja plecați din astă lume - și nimic nu au pregătit-o pentru așa ceva, niciun briefing, nicio notă, un minidosar al problemei. Puritatea ei impunea de la distanță, ea nefiind nici mimoză și nici "model" de ipocrizie, ca să zic astfel. Avea naturalețea omului firesc, fără ascunziș, miză, interes sau relații. Sigur nu era în servicii. 

Ei bine, asupra ei avea să se prăvălească Vestea. Icoana Buneivestiri ar trebui să stea în toate cancelariile și Ministerele de Externe. Să primești o asemenea "informație" și prin asemenea mijlocitor, Arhanghel, asta nu este la îndemâna oricui. După spaimă și nesiguranță, o vedem pe ea, pe Maica Domnului cum începe să ocupe spațiul, să facă din acceptul ei, sincer, capătul de foaie al unui nou contract, al Legământului celui Înnoit. Te uiți la toate acestea și nu poți înțelege cum Fecioara a sfidat, fără să știe, curvăsăria politică, cum Neprihănita a contrazis logica omenească, spurcată, a aranjamentelor. Să nu o iubești cu tot cugetul?

Doxa!