Câteva gânduri despre ce se mai întâmplă cu războiul din Ucraina


Câteva gânduri despre ce se mai întâmplă cu războiul din Ucraina

Zelenski face curățenie. După ce l-a demis pe Zalujnîi pentru că a zis că armata ucraineană trebuie să treacă la defensivă l-a numit comandant al trupelor pe Sîrskii care a zis că trece la defensivă. Lui Zalujnîi i s-a promis postul de ambasador la Londra, nu s-a întâmplat încă. Au mai fost schimbați din funcții niște generali și niște consilieri, diverși șefi, toate făcute treptat și fără emoția care a înconjurat demiterea lui Zalujnîi. Zelenski încă deține controlul.

În schimb sunt probleme cu partidul prezidențial care deține majoritatea în Parlament. Modificarea legii privind mobilizarea zboară din comisie în comisie ca un cartof fierbinte, nimeni nu vrea să-și asume responsabilitatea pentru mobilizare. Ba au dispărut din lege, ba au reapărut prevederile prin care cei care fentează mobilizarea urmau să li se blocheze conturile bancare, permisele de conducere și înnoirea actelor de identitate. Ideea e că parlamentarii lui Zelenski nu răspund la comenzi așa cum o făceau.

În mai multe sate din vestul Ucrainei s-au produs rebeliuni ale femeilor care au blocat mașinile celor din comisariatele de recrutare sau aceștia au fost atacați cu topoare. În ultimele săptămâni au apărut trei cazuri extreme legate de aceste comisariate: un tânăr acuză că a fost bătut după recrutare și de frică și-a tăiat venele în baie, altul a ajuns în comă de la comisariat la spital și a murit, al treilea când a fost ridicat de pe stradă a apucat să ia pistolul unui polițist și s-a împușcat în cap.

Pe front rușii înaintează încet în zonele Avdiivka și Bahmut, cuceresc rând pe rând satele din aceste regiuni. Au încercat să monteze o ofensivă mecanizată zilele trecute, probabil pentru a rupe frontul și a înainta în adâncime; concentrarea de mijloace de luptă a rușilor a fost identificată rapid și distrusă cel mai probabil cu lovituri de artilerie, HIMARS și rachete antitanc, rușii au pierdut câteva zeci de tancuri și transportoare blindate. Ucrainenii au reușit de mai multe ori în decursul războiul astfel de contra-lovituri în care au distrus concentrări de tehnică militară rusească (de altfel și rușii au făcut același lucru în timpul contra-ofensivei ucrainene de anul trecut). (Tot în ultimele săptămâni se pare că rușii au reușit să distrugă parcă 2 tancuri Abrams ale ucrainenilor, adică funcționează în ambele sensuri distrugerea concentrărilor de mijloace grele de luptă).

Ideea este că războiul arată acum ca un mare joc video, orice mișcă pe linia frontului și mai mulți kilometri în spatele ei este filmat în timp real de drone, fotografiat din sateliți, urmărit pe radare. Camuflarea concentrărilor mari de trupe a devenit imposibilă, când se adună mai multe tancuri într-o zonă pentru a porni la atac sunt reperate și distruse imediat. Tancurile și transportoarele blindate nu prea mai joacă nici un rol în această fază, distrugerea pozițiilor defensive se realizează cu lovituri de la mare distanță (obuziere grele de la 30-40 km, bombe inteligente lansate din avioane, artilerie reactivă gen HIMARS) după care urmează asaltul infanteriei pentru ocuparea pozițiilor distruse. Atacurile de infanterie se dau cu un număr mic de trupe – și concentrările mari de infanterie sunt la fel de rapid identificate și distruse cu lovituri de la distanță. Toate aceste mișcări se produc în interiorul unor „bule” care se intersectează și suprapun: radare anti-aeriene, drone, măsuri de bruiaj electronic ale dispozitivelor de urmărire ale inamicului. Înaintarea este extrem de lentă în aceste condiții și nu cred că vom vedea ofensive rapide pe distanțe mari prea curând. Cel puțin nu până când una din părți nu își pierde masiv din capacitatea de a menține „bule de observație” asupra adversarului.

În acest moment ucrainenii se plâng că sunt scoși din poziții de loviturile cu bombe inteligente și cele ale artileriei grele rusești, nu prea au în acest moment remedii împotriva acestor sisteme. Cele mai eficiente sisteme anti-aeriene ucrainene sunt amplasate pentru protejarea orașelor cheie și a diverselor instalații industriale, nu e foarte clar din mass-media ce face aviația de vânătoare ucraineană, de aici și o mai mare libertate de mișcare pentru avioanele ruse care lansau bombe inteligente împotriva pozițiilor infanteriei ucrainene. După căderea orașului Avdiivka se pare că ucrainenii au mutat niște sisteme anti-aeriene spre linia frontului și probabil și-au activat aviația de vânătoare – cert este că în săptămânile recente au doborât mai multe avioane rusești, însă amenințarea bombelor inteligente rămâne. Contracararea artileriei grele rusești rămâne dificilă în condițiile în care ucrainenii nu au suficiente muniții.

Una peste alta avem un război de uzură în care rușii înaintează încet în acest moment. În presa occidentală au apărut mai multe analize în care se vorbește de o eventuală ofensivă rusească în această primăvară. Un obiectiv probabil ar fi ocuparea orașului și regiunii Harkov, deși nu prea este clar la ce le-ar folosi asta rușilor din punct de vedere militar. Altă direcție a eventualei ofensive ruse este spre râul Nipru, către orașele Zaporojie și Dnipro. Rușii deocamdată nu se laudă cu ce au de gând să facă.

La nivel general în continuare nu există încă nici un fel de idee clară despre ce s-ar putea face pentru sprijinirea Ucrainei. Ideea vehiculată de Macron cu privire la o intervenție militară a țărilor occidentale în Ucraina în cazul în care rușii ar înainta brusc a fost respinsă de majoritatea țărilor occidentale. Ajutorul american pentru Ucraina este în continuare blocat de legislatorii americani, o decizie clară se va lua cel mai probabil după alegerile prezidențiale de la toamnă (nu-mi e clar dacă Biden are mijloace să forțeze singur continuarea finanțării Ucrainei). UE promite Ucrainei bani și muniții, însă livrările nu sunt suficiente. Se pare că nimeni nu mai are încredere și nu mai vrea să urmeze ideea „înarmăm Ucraina și Ucraina îi alungă pe ruși” după eșecul de anul trecut. Ideea asta a fost lăsată de-o parte și nimeni nu a avut o altă idee care să genereze un consens. Toată lumea așteaptă rezultatele alegerilor prezidențiale din SUA și mai contează și rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European și să vedem ce Comisie Europeană vom avea. Până când nu se limpezesc apele în SUA și UE și până nu apare o idee nouă pentru sprijinirea Ucrainei nu cred că vom vedea schimbări majore.

Cu o singură excepție: cazul în care rușii declanșează o ofensivă care să aibă succes, așa ceva ar fi un duș rece pentru lumea occidentală care să-i mobilizeze pe decidenți să găsească rapid niște idei noi și să le și pună în aplicare.

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.