Calendarul amneziei involuntare

Faptul că la noi se suprapun căderea simbolică a comunismului cu alegerile, la patru și la cinci ani, ne aduce în situația de a contamina atât conștiința istorică, dar și viziunea politică a prezentului și implicit pe cea a viitorului.

Concret, în iureșul mediatic, puțină lume a luat în seamă faptul că, în decembrie 2024, s-au împlinit, fără niciun merit colectiv, 35 de ani de când România se află pe alt drum: pe cel al prosperității și al siguranței. Firește, nu a fost, nu este și nici nu va fi unul simplu. Se vede asta dureros de limpede.

Biserica noastră majoritară, dreptmăritoare, își marchează anul acesta primul secol de organizare în ceea ce numim Patriarhia Română: 1925-2025. Pe lângă sfințirea unei mari părți dintre lucrările la Catedrala Națională - să ne decidem cum o numim: a mântuirii neamului, cea nouă, cea mare etc. -, BOR ridică la cinstirea altarelor figuri care au mărturisit credința tocmai în perioada comunistă.

Despre acestea nu se discută mai deloc. Slujba de canonizare m-a întristat prin cvasi-absența poporului lui Dumnezeu, fiind mai curând un moment intern, sinodal. Sper să fie altcumva în zilele rânduite pentru cinstirea fiecărui mărturisitor în parte. Iarăși, nici acum nu o să ducem lipsă de contestații, de reducții biografice, de manifestarea unor mai vechi fronturi ideologice pretins istoriografice.

Mă bucur să pot vorbi săptămâna aceasta despre sfinții și mărturisitorii secolului trecut preoților noștri din Statele Unite. Unii dintre frații de slujire sunt americani convertiți, motiv să aștept cu maxim interes reacția lor la o temă prezentată de noi prea apăsat drept "românească", adică provincială, cu shotcut-urile de rigoare. Este, după anul 2017 - dedicat de Patriarhia Română celor care au suferit în lagărele și închisorile dictaturii proletariatului -, oricum un pas enorm înainte.

Dacă am fi cu adevărat conștienți de prețul libertății noastre plătit de alții, cunoscuți și necunoscuți, nu am mai face galerie unor dezaxați nostalgici, prosovietici în fapt, care ne cheamă să boicotăm Gostatul între timp privatizat.

Doxa!