"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În vara lui 1952, partizanii bănățeni Dumitru Ișfănuț zis ”Sfârloagă” (foto dreapta sus) și Gheorghe Balica au pus la cale o lovitură extrem de îndrăzneață. Mai exact, s-au deghizat în uniforme de ofițeri de Miliție (de regulă, pe milițienii capturați îi dezbrăcau și îi băteau) și au coborât din munți în comuna Bozovici, unde i-au convocat de urgență, la Consiliul Popular, pe toți vânătorii care erau membri PMR.
Ce s-a întâmplat după aceea e relatat de ultimul partizan în viață al României – domnul Nicolae Ciurică (94 ani, foto sus) – în volumul de memorii pe care am avut onoarea să-l public împreună cu domnia sa – ”Nunta partizanului cu moartea. Mărturia lui Nicolae Ciurică despre rezistența armată anticomunistă din Munții Banatului și ai Mehedințiului”, Editura Ratio et Revelatio, 2024, volum ce poate fi comandat online AICI. În cele ce urmează vă prezint fragmentele care fac referire la episodul amintit:
”Nicolae Ciurică: În vara lui ‘52, pe lângă diverse alte lovituri îndrăznețe, lui Dumitru Ișfănuț zis ‹Sfârloagă› și lui Gheorghe Balica le ieșise o figură tare frumoasă, și azi mă bufnește râsul când îmi amintesc. S-au deghizat în ofițeri de Miliție, au coborât în comuna Bozovici și i-au convocat de urgență la Consiliul Popular pe toți vânătorii care erau membri ai PMR. Trebuiau să vină gata pregătiți cu armele de acasă.
– Vom organiza o poteră ca să-l prindem pe Sfârloagă. Încolonarea!, le-a ordonat chiar Ișfănuț, proaspăt bărbierit și îmbrăcat în uniformă de maior.
– Îl vom împușca pe bandit!, îi agita Balica, travestit în locotenent.
Și-au plecat, măi băiatule, conduși de Sfârloagă ca să-l omoare pe Sfârloagă, închipuie-ți chestia asta! Pe drum îl înjurau în gura mare, spuneau că abia așteptau să-l găurească. Ișfănuț zâmbea și le dădea apă la moară, ba chiar le promitea recompense babane dacă ar fi reușit să-l omoare.
– Trăiască partidul!, zbierau ăia.
Când, ce să vezi? Surpriză de proporții pentru lingăi: nu departe de hotarul comunei îi așteptau restul partizanilor. I-au dezarmat, le-au tras câte-un șut în cur și i-au pus să se bată între ei, spre hazul tuturor. Într-un final și-a făcut apariția Miliția călare, însă ortacii au dispărut în pădure”.
Potrivit lui Nicolae Ciurică, anul 1952 avea să fie ”cel mai blestemat an petrecut în munte”. La finalul verii, partizanii Dunitru Ișfănuț și Nistor Duicu vor muri în luptă cu trupele de Securitate, Ion Caraibot zis ”Ciovică” piere și el, tot în luptă, în același an. Ortacul Victor Curescu va fi prins în viață, la Verendin, și își va turna camarazii de arme, deși nici asta nu îl va salva de plutonul de execuție. De asemenea, în cursul lui 1952 vor fi arestați mulți dintre susținătorii grupării.
Volumul ”Nunta partizanului cu moartea” poate fi comandat online AICI.
