Mașina de spălat Athos

În logică spirituală, nici monahii de la Athos nu ar mai trebui să își împrumute "scena" candidaților care vor să ne seducă evlavios (sic!). Or, cum s-a văzut și în campania lui CG, românii de pe acolo, cu anumite excepții discrete, au mers pe mâna delirului luat drept mistic. Cam tristă treabă în legătură cu calitatea de bastion al libertății dogmatice, de far al credinței și de cetate inexpugnabilă a mărturisirii. Motive suficiente să reiau un text de acum un an la care am adăugat un PS de actualizare:

Mașina de spălat Athos

De ani de zile, între timp decenii, observ un fenomen care la început mă intriga, apoi amuza, iar acum mă revoltă de-a dreptul. Ca unul care am vizitat repetat - mai ales când am fost bursier al Guvernului elen și am făcut cursul de neogreacă - Sfântul Munte, prieten cu doi stareți greci (nu spun care, firește), petrecând zile minunate, cu slujbe zdrobitoare, adormit-amorțit, citind ulterior "produse" ale locului, cele bune fiind excepția care confirmă regula că unde este multă evlavie nefiltrată ai și tot felul de aiureli, mi-am însușit locul și îi rezerv treapta de admirație și precauție pe care o merită. Nu este o obligație, dar este cu certitudine o binecuvântare să ajungi acolo. Însă...

La Athos am dat de sfinți și de cretini într-un amestec halucinant, vederile cu Duhul și vizuinele, vorba lui Sorescu, coabitând derutant de intim. După uimirea inițială, cred să fi înțeles că așa arată, de fapt, lupta demonică între lumină și întuneric, între limpezime și confuzie, între Ortodoxie și ortodoxism, între ascetismul trupului și alunecările minții. Una peste alta, ignorând pe conspiraționiști și ritualiști, unul mai lovit în cap și suflet decât celălalt, m-am concentrat pe oamenii teferi, adevărați. Iar ei chiar sunt sursă profundă, inițiatică, de discernământ. Athosul este, ca și până acum, un reper.

Ce mă revoltă? Că personaje suspecte își extrag onorabilitatea sacerdotală și chiar politică "pozând" athonit. De la ultimul preot zălud la ierarhul abuziv, de la omul de afaceri pocăit după ce a primit un diagnostic nasol la candidatul în alegeri, toți se înrămează având în fundal decorul peninsulei monahale. După ce am văzut și live-urile unui influențăr ortodox de la București făcute direct din biserica de la Vatoped, chiar mi-am zis că s-a ajuns prea departe, inacceptabil de departe, aici departele fiind numele adâncului prost, al mocirlei. Una peste alta, lipsa bunului simț atentează substanțial la buna și dreapta credință. Athos nu este, la urma urmelor, marca unei mașini de spălat (re)numele. Cum nu este nici mașinărie de vot.

PS Recent, liderul din spatele scrisorii către preoți se poza la Athos cu o icoană a Sfântului Gheorghe pictată de un ageamiu care preia postura lui Napoleon trecând Alpii. Halal cultură, halal teologie! Mai cu miez ar fi fost să preia modelul pictural al lui Iulius Cezar trecând Rubiconul, spunând cu emfază: Alea iacta est! Ceea ce se traduce aproximativ prin: pe alee este o jachetă!...

Doxa!